„Slujesc într-o biserică de lume ca preot. Mă întreţin din banii pe care îi primesc din donaţiile enoriaşilor care vin la serviciile divine oficiate duminica şi de sărbători, dar şi de la botezuri, cununii sau înmormântări. Salariu nu primesc şi nici impozite nu achit. Problema e că banii pe care îi obţin în acest fel nu-mi ajung pentru necesităţile vitale. De aceea, în timpul liber obişnuiesc să-mi caut ceva de lucru pentru un câştig adăugător, din care să-mi acopăr nevoile personale şi, în limita posibilităţilor, să mai ajut şi pe alţii. Mă interesează cum aş putea să-mi asigur o pensie pentru atunci când voi îmbătrâni şi nu voi mai putea să slujesc la biserică sau să muncesc pentru a-mi dobândi cele necesare pentru existenţă”.
Valentin Rotaru, Cantemir
Reprezentanţii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei au precizat că, pentru a primi pensie de vârstă, persoanele care nu au salariu pot să se asigure individual. Pentru aceasta, ei trebuie să încheie un contract individual de asigurare socială şi să achite, timp de cel puţin 15 ani, câte 6000 de lei anual sau, dacă dispun de cotă de pământ, câte aproximativ 1500 de lei pe an. Aceasta le va asigura dreptul la o pensie minimă parţială şi la ajutor de deces.
La rândul lor, reprezentanţii Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au specificat că bisericile şi mănăstirile din ţara noastră au statut de persoane juridice. Astfel, din punct de vedere legal, dacă cineva dintre lucrătorii bisericeşti sau cei de la mănăstire primeşte salariu, trebuie să achite impozite.
Aceiaşi reprezentanţi au precizat că salariaţii Mitropoliei sunt angajaţi cu acte în regulă şi dispun de toate asigurările obligatorii în stat.
Alta e însă situaţia când vine vorba de călugări. Aceştia nu primesc salariu, ei şi-au ales să-şi trăiască viaţa în rugăciune, iar casa lor e la mănăstire. Ei trăiesc din donaţii, nu se angajează cu salariu, ci stau doar la mănăstire pentru a se ruga. Călugării şi-au ales să trăiască în sărăcie şi întru slujirea Domnului. Ei primesc anumite sume de bani pentru rugăciunile pe care le fac la solicitarea mirenilor şi din aceştia îşi asigură anumite necesităţi şi astfel e până la sfârşitul zilelor lor.
În ceea ce îi priveşte pe preoţii care activează în bisericile de mir sau de prin mănăstiri, conform canoanelor, atunci când îmbătrânesc, acestora ar trebui să le poarte de grijă slujitorii care vin să le continue misiunea.
