Poluarea mediului: consecințele acesteia le resimt generații întregi

 

Nu este o noutate să spunem că starea mediului din Republi­ca Moldova este critică. Problemele de mediu cu care ne con­fruntăm astăzi au rădăcini adânci și vechi, ele ne-au rămas ca „moștenire” de la regimul sovietic.

 

Cei în vârstă mai țin minte complexele zootehnice megalomane de pe timpul lui Bodiul, care nu aveau nici o „acoperire” din punct de vedere ecologic, dimpotrivă, erau profund nocive pentru mediu și pentru să­nătatea locuitorilor. Sau depozitele de chi­micale, ultimele stocuri așteptând fonduri europene și asistență financiară de la NATO pentru a fi transportate la întreprinderile de incinerare a deșeurilor… Cazurile de îmbol­năvire de ciroză și hepatite din cauza pesti­cidelor sunt atât de frecvente, încât nici sta­tistica oficială nu le mai poate contabiliza.

Astfel, ne putem „lăuda” cu faptul că țara noastră ocupă unul din ultimele locuri din Europa la capitolul puritatea apelor freatice şi a celor de suprafaţă, ritmurile sporite de degradare a solurilor, pădurilor şi spaţiilor verzi din zonele urbane.

Majoritatea activelor de mediu sunt bu­nuri publice care au o valoare evidentă, dar nu sunt schimbate pe piețe (de exemplu, aer curat, apă curată, resurse piscicole, ecosis­teme etc.) și, prin urmare, nu apare nici un preț pentru a semnala deficitul relativ. Re­forma fiscală de mediu poate atribui un ast­fel de preț care să reflecte deficitul.

 

Sancțiunile, mai mari decât cheltuielile pentru măsuri de prevenire a poluării

 

Activitățile economice generează poluare și deșeuri care duc la anumite costuri în sar­cina altora – „externalizate” (de exemplu, creșterea costurilor de sănătate din cauza poluării aerului asociate cu bolile respirato­rii). Reforma fiscală de mediu poate aduce o contribuție la „internalizarea” unor astfel de costuri „externe”.

În acest context, ministrul Mediului în exercițiu, Sergiu Palihovici, a declarat la conferința organizată cu ocazia Zilei Me­diului că „Prin semnarea și ratificarea Acor­dului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, țara noastră și-a asu­mat angajamente de implementare a unor mecanisme și instrumente de mediu noi, și o gândire durabilă pe termen lung în elabo­rarea politicilor publice. Reforma fiscală de mediu, care va aduce beneficii sporite pen­tru mediu la nivel național și global, prin adoptarea unor subvenții, taxe, amenzi, im­pozite selectate și a altor instrumente fiscale adecvate, va avea o contribuție importantă la realizarea acestor obiective”.

 

Problema trebuie conștientizată la toate nivelurile

 

Un subiect discutat aprins, îndeosebi în țările cu aspirații europene, este reforma fiscală de mediu care, prin impunerea unor taxe fiscale de mediu, ar trebui să aibă ca efect reducerea poluării. „Reforma fiscală de mediu” este un proiect implementat de Ministerul Mediului cu asistența și suportul financiar al Facilității Globale de Mediu și PNUD.

Proiectul PNUD-GEF „Reforma Fiscală de Mediu” a organizat, în perioada 2-3 iu­lie curent, un nou atelier de instruire, cu tema „Contextul instrumentelor economice ale politicii de mediu”. Lucrările atelierului au fost deschise de managerul proiectului, Mihai Roşcovan, care a făcut o prezentare generală a principiilor şi obiectivelor refor­mei.

Potrivit lui Mihai Roșcovan, managerul proiectului PNUD-GEF „Reforma Fiscala de Mediu”, acesta are două obiective prin­cipale, şi anume: de a susţine Guvernul în implementarea angajamentelor de protecţie a mediului şi de a crea o platformă durabi­lă pentru implementarea Reformei Fiscale de Mediu, care va fi integrată cu documen­tele de politici şi strategii ale diferitelor sec­toare.

„Reforma fiscală de mediu este destul de complexă, complicată şi, deocamdată, neîn­ţeleasă atât de factorii de decizie, cât şi de cetăţenii de rând. Reforma nu este populară, deoarece aduce atingeri multora și necesită schimbări structurale esenţiale în cele trei domenii: mediu, social şi economic, foarte importante pentru cetăţeni. Totodată, este o reformă necesară, fără aceasta nu vom putea îndeplini angajamentele asumate pe plan internaţional”, a mai spus Mihai Roş­covan.

El a menţionat că, pentru implementarea cu succes a acestei reforme, este necesar de creat o platformă de dialog cu toate părţile implicate, pentru a asigura o înţelegere mai bună a problemelor legate de mediu. Cu atât mai mult cu cât aplicarea instrumente­lor economice în politicile de mediu este în strânsă interdependenţă cu procesele deci­zionale din mai multe sectoare, a spus Roş­covan.

 

Experiența europeană, demnă de urmat

 

Participanţii la atelier, care au reprezen­tat administraţia centrală şi cea locală, par­tenerii de dezvoltare şi societatea civilă, s-au familiarizat cu contextul instrumentelor economice ale politicilor de mediu atât din ţara noastră, cât şi din ţările Uniunii Euro­pene.

Primul subiect de pe agendă l-a constitu­it veniturile din taxele de mediu. În cadrul acestei sesiuni au fost prezentate diverse alternative ale veniturilor pentru schemele de reciclare şi fondurile de mediu. Un alt subiect dezbătut în cadrul atelierului s-a referit la ponderea taxelor de mediu asupra finanţelor publice naţionale și modul de uti­lizare a fondurilor ecologice.

În cadrul atelierului, a împărtășit expe-riența țărilor europene la acest capitol con­sultantul internațional Marian Mraz din Slovacia, implicat în proiectul „Consolida­rea capacității pentru implementarea re­formei fiscale în domeniul mediului pentru realizarea priorităților naționale și globale de mediu”.

Această reformă ar urma să determine lu­mea să se gândească că trebuie să plătească pentru fiecare resursă pe care o folosește. Scopul final nu este doar de a colecta veni­turi, impozite, ci de a determina niște schim­bări în comportamentul oamenilor, a ținut să sublinieze expertul internațional.

„Reforma în sine nu înseamnă doar mo­dificarea legislației fiscale, ci aceasta să conducă la reducerea anumitor taxe deja existente. De exemplu, impozitul pe venit este destul de mare. Se poate încerca să se reducă anumite impozite pentru a le majora pe altele. Totodată, baza fiscală trebuie ela­borată în așa fel, încât să nu devină o povară mai mare. Slovacia poate servi un exemplu bun de reformă fiscală, dar nu neapărat în domeniul taxelor de mediu. În acest sens ar putea fi citate Olanda, Suedia, Danemarca. Dintre țările Europei Centrale, a existat un imbold puternic în direcția reformării fis­cale în domeniul mediului în Cehia. Ceea ce le-a reușit cehilor a fost să pună în aplicare Directiva ONU cu privire la energie”, a adă­ugat Marian Mraz.

În Europa, poluatorul plătește, precum plătește și utilizatorul, acesta fiind princi­piul pentru o dezvoltare durabilă, principiul prevenirii și precauției. În Occident, amen­zile pentru poluare sunt atât de mari, încât pentru agentul economic este mai ieftin să ia măsuri de precauție pentru a nu polua me­diul decât să fie sancționat. Teama de a nu fi sancționat face din orice agent economic un bun ecologist, până la urmă, un bun patriot al țării sale.

Prin studiile efectuate, s-a dovedit că „ta­xele verzi” sunt eficiente în reducerea impac­tului asupra mediului pe care sunt vizate.

În țările UE, taxele de mediu se cifrează la circa 2,3-2,45% din PIB. În 2012, în UE s-au încasat venituri de 311,6 mlrd de euro din taxele de mediu sau 6,05% din totalul de venituri.

În anul următor, se preconizează ca taxe­le de mediu să se cifreze la 1,3 mlrd euro în Austria, 12,1 mlrd euro în Franța, 10,3 mlrd în Italia, 2 mlrd euro în România, iar în Li­tuania, țară comparabilă cu Republica Mol­dova, aceasta va constitui 0,3 mlrd. euro.