Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. | |
La întrebările primite la redacţie va răspunde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA. | |
Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39 | |
Luni şi joi de la 14.00-16.00. |
Plăţile compensatorii în cazul accidentelor de muncă
În urma unui accident de muncă, am devenit invalid de gradul trei. Credeam că voi primi vreo plată compensatorie, dar contabila mi-a explicat că plata indemnizației unice în asemenea cazuri nu mai este achitată, pe motivul abrogării legii respective. Ce lege a fost abrogată și dacă, într-adevăr, această indemnizație nu se mai plătește?
Serghei Botnari, Chișinău |
Anterior, plata unei indemnizaţii unice în cazurile pierderii capacităţii de muncă sau al decesului angajatului în urma accidentului de muncă era prevăzută de Legea din 1991 cu privire la protecţia muncii, care într-adevăr a fost abrogată, ca urmare a adoptării unei noi legi în domeniu.
Actualmente, indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau al decesului lucrătorului în urma unui accident de muncă sau al unei îmbolnăviri profesionale este prevăzută de art. 18 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008 (MO al RM nr. 143-144 din 05.08.2008).
Potrivit acestui articol, lucrătorul căruia i-a fost stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din banii unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică. În acest caz se ia ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.
În caz de deces al lucrătorului, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta în modul şi în mărimea stabilită de lege şi suplimentar plăteşte din mijloacele proprii o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit cu numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.
Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii, ci şi a accidentatului, este aplicată răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în funcţie de gradul de vinovăţie a accidentatului.
Garanțiile și compensațiile prevăzute de legislaţia muncii
Legislația muncii prevede numeroase garanții și compensații pentru lucrători. Ce se subînțelege prin aceste noțiuni?
Valeriu Tătaru, Călărași |
Prin garanții se înțeleg mijloacele, metodele şi condițiile prin care este asigurată realizarea drepturilor acordate salariaților în domeniul muncii.
Prin compensații se înțeleg drepturile bănești stabilite în scopul compensării cheltuielilor suportate de salariați în legătură cu executarea de către ei a obligațiilor de muncă.
Pe lângă garanțiile și compensațiile generale prevăzute de Codul muncii, de exemplu, garanții la angajare, la transfer, în domeniul salarizării și altele, salariaților le sunt acordate drepturi și compensații în caz de deplasare în interes de serviciu, îmbinare a muncii cu studiile, încetare a contractului individual de muncă, precum și în alte cazuri prevăzute de legislația muncii și alte acte normative.