„Pietrele subacvatice” ale activităţii Nodului hidrotehnic Costeşti–Stânca

 

Direcţia Nodului hidrotehnic Costeşti–Stânca este una din întreprinderile stra­tegice din Republica Moldova. Lucrătorii acesteia menţin şi exploatează barajul şi bazinul de acumulare cu un tonaj de 735 mln. metri cubi de apă, asigurând cu apa pentru producerea energiei electrice un alt obiectiv de importanţă majoră – Nodul hidroenergetic Costeşti–Stânca.

 

Mai înainte, ambele întreprin­deri formau un tot întreg. În anii ’90, acestea au fost separate, astfel încât acum fiecare din ele are pro­priul administrator, propriile state de personal, propriile bugete. De atunci au început şi problemele, care încă nu şi-au găsit rezolvarea. Pe parcursul acestor ani, Direcţia Nodului hidrotehnic a fost vizitată de mai multe persoane cu funcţii înalte care au promis susţinere, însă lucrurile nu s-au mişcat.

Redacţia săptămânalului „Vocea poporului” a fost recent la întreprin­dere. Administratorul ne-a spus că în curând urma să fie aprobat buge­tul. Am decis să aşteptăm momen­tul – era vorba de câteva săptămâni. Înainte de a scrie articolul, am su­nat la Direcţie ca să aflăm dacă le-a fost aprobat bugetul şi în ce măsură corespunde acesta aşteptărilor lor, dacă s-a schimbat cumva situaţia în general. S-a dovedit că după vizita noastră unele schimbări spre bine s-au produs.

 

Dependenţi de granturi şi resurse bugetare

 

Barajul se află la hotarul dintre România şi RM. O jumătate din el este exploatat de partea moldove­nească, cealaltă jumătate – de par­tea românească.  Este singurul ba­raj de acest tip din Moldova, iar în România, unde sunt 220 de baraje similare, acesta este considerat al doilea ca importanţă după volumul de apă în lacul de acumulare. De mai mulţi ani, Direcţia Nodului hi­drotehnic Costeşti–Stânca a încer­cat să obţină mijloace pentru repa­raţia părţii sale de baraj. Însă numai după câştigarea unui grant oferit de Banca Mondială au apărut posibili­tăţi reale în acest sens. Proiectul, cu o valoare totală de 10 mln. de euro, este unul transfrontalier, la el parti­cipând Moldova, România şi Ucrai­na. Anul curent, în cadrul acestuia, ţării noastre i-au fost repartizate 2 mln. 300 de mii euro, pentru 2016-2017 fiind rezervate încă 2,5 mln. euro. În total, reparaţia capitală a părţii moldoveneşti a barajului ne­cesită 27 mln. de euro.

 

Administrația Nodului hidrotehnic solicită Centralei hidroelectrice să achite serviciile de furnizare a apei

 

Potrivit lui Vasilie Cojocari, ad­ministratorul Direcţiei Nodului hi­drotehnic, întreprinderea nu este capabilă să se întreţină, ea depin­de de finanţarea statului. Anterior, acesteia i se transferau anual 4-5 mln. lei, sumă suficientă pentru funcţionarea ei normală. Însă, po­trivit administratorului, în ultimii trei ani suma transferată pentru în­treţinerea întreprinderii s-a redus la puţin peste un milion de lei. Astfel, fondul de salarii al Nodului este for­mat din transferurile bugetare, care constituie puţin peste 45%. Restul banilor necesari pentru comple­tarea fondului sunt acumulaţi din plăţile pentru trecerea peste baraj – circa 40%, din executarea diverse­lor lucrări pentru populaţie şi agenţi economici – de excavaţie, transport auto – încă 20% .

 

Mult aşteptatele majorări de salarii

 

După vizita redacţiei VP, situa­ţia s-a schimbat întrucâtva. A fost aprobat bugetul pentru anul curent în sumă de 2 mln. 280 mii lei. E mai mult decât în anii precedenţi, însă administraţia a cerut 4 mln. 200 mii. Răspunsul autorităţilor la în­trebarea privind motivele reducerii finanţării este simplu – lipsa bani­lor în buget.

În pofida mijloacelor modeste venite din buget, administraţia în­treprinderii a reuşit să majoreze sa­lariile lucrătorilor. Anterior, pe par­cursul mai multor ani, remunerarea muncii lucrătorilor Direcţiei Nodu­lui hidrotehnic se calcula în baza salariului tarifar minim de 1100 de lei, respectiv, salariul minim la în­treprindere constituia doar două mii de lei. Acum, din 1 iunie 2015, el va fi calculat pornind de la sala­riul tarifar minim de 1650 de lei, iar asta înseamnă că leafa lucrătorilor va creşte şi va depăşi trei mii de lei.

Majorarea salariilor are o mare performanță pentru întreprindere, însă se știe că, de la 1 mai, cuantu­mul minim garantat al salariului în sectorul real a fost la nivelul de 1900 de lei. Potrivit legii, salariul urmează a fi stabilit în funcție de acest minim. Totodată, suma buge­tului stabilit pentru întreprindere nu permite majorarea salariilor în conformitate cu noul nivel al sala­riului minim garantat.

După vizita membrilor redacției, la această unitate s-au majorat și statele de personal, însă oricum nu­mărul de angajați este insuficient pentru exploatarea barajului. Ar fi necesar de extins statele cu cel puțin încă 20 de salariați.

„Nu pot afirma că administrația nu ar fi dispusă să coopereze. Sin­dicatele pot ajunge la un anumit acord cu administrația. Comunicăm și nu avem divergențe. Beneficiem de ajutor și susținere. Problema este generată de faptul că nu are cine lucra. Majoritatea angajaților sunt deja în vârstă. Cei tineri sunt mai mult decât insuficienți. Cau­za problemei este retribuția mică”, ne spune Valentina Gorobivscaia, președinta comitetului sindical. Slavă Domnului! Ne-au majorat sa­lariile, măcar cu atât”.

După vizita redacției, s-au mișcat din loc și alte lucruri. În sfârșit, une­le solicitări ale administrației între­prinderii au fost auzite de cei de la Agenția „Apele Moldovei”. Bună­oară, pentru Direcția de exploatare a Nodului hidrotehnic, una dintre modalitățile de acumulare a veni­turilor pentru completarea fondului de salarii este taxa pentru trecerea unităților de transport peste baraj. În prezent, taxa pentru un automo­bil este de 20 de lei. Cei de la agenție au promis că vor lua o decizie pri­vind majorarea plății până la 30 de lei. O altă promisiune care a venit de la „Apele Moldovei” este urmă­toarea: până la sfârșitul trimestru­lui, va fi soluționată o problemă mai veche, anume cea care ține de plata pentru furnizarea apei.

Deși Nodul hidrotehnic și Nodul hidroelectric s-au separat în două unități distincte încă acum mai mulți ani, nici în prezent relațiile dintre ele nu se bazează pe princi­piile de piață. Astfel, Administrația Direcției exploatare a Nodului hi­drotehnic solicită să fie aplicată practica românească în raport cu o întreprindere similară: adică să le fie achitată plata pentru pomparea apei din turbină de către întreprin­derea care produce și comercia­lizează energia electrică, adică de către Nodul hidroelectric „Costești–Stânca”.

 

 

„Nodul hidroelectric urmează să revadă  costul de producție a unui kWh de energie electrică incluzând și costul apei pe care le-o furnizăm noi pentru producerea energiei electrice”, este de părere Vasile Co­jocari. Iurie Iațcun, inginerul-șef al Nodului hidrotehnic, a expus foarte plastic esența problemei: „Noi avem o singură vacă, doar că noi o hră­nim, iar ei o mulg”.

 

Nici echipamente, nici irigare

 

Mai există o problemă care, din câte se pare, va rămâne nesoluțio-nată atâta timp cât va lipsi o lege în domeniu. În gestiunea Direcției exploatare a Nodului hidrotehnic se află stațiile de pompare aflate pe teritoriul câtorva raioane și anume Glodeni, Rîșcani și Fălești. Însă lu­crările de irigare nu au loc și toate aceste unități staționează. Potrivit calculelor specialiștilor întreprin­derii, în contextul situației actuale, dacă stațiile de pompare vor activa, costul unui metru cub de apă tehni­că va constitui pentru agenții eco­nomici 18-19 lei. Este mult. În plus, în prezent, antreprenorii noștri nu prea practică irigarea, deoarece nu dispun de echipamentele necesare.

Potrivit lui Vasile Cojocari, stații-le necesită modernizare. Dacă vor fi instalate motoare electrice cu o pu­tere mai mică, bunăoară, de 75-90 kWh în loc de 630-400 kWh , atunci și apa ar fi mai ieftină pentru consu­matorul final – maximum 4 lei.

Redacția ziarului „Vocea popo­rului” intenționează să urmărească cum va evolua situația la Direcția Nodului hidrotehnic „Costești–Stânca” și va informa cititorii.