
Foto: Nicu Bînzari
Despre cetăţenii noştri plecaţi în cele patru zări în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit s-a scris şi, probabil, se va mai scrie în nuanţe diferite. Ce să-i faci, viaţa stranierilor este destul de grea şi pentru ca ei să poată rezista au nevoie de caracter puternic şi de multă răbdare, căci capitalistul nu-ţi dă nici un cent de pomană. Dolarii, la ei, se fac prin multă muncă şi răbdare. Şi totuşi, oricare ar fi imaginea lor acolo, peste hotare, aici, în ţară lor natală, stranierii sunt cei mai iubiţi dintre moldoveni. Ei sunt adoraţi, aşteptaţi cu ograda măturată, cu casa vopsită şi cu masa întinsă ca nişte salvatori ai neamului. Pentru sănătatea lor se roagă de dimineaţă până-n seară tot neamul. Vestea că a venit acasă Alina, Petru sau Costel din Italia, Portugalia sau Rusia se transformă într-o adevărată sărbătoare. Probabil, e singura sărbătoare de care moldovenii se bucură cel mai mult, până la lacrimi.
Cea mai fericită mamă
Doar exemplul unei mame cât e de relevant. Mătuşa Maria, mamă a şapte copii din raionul Străşeni, a ajuns, la bătrâneţe, să trăiască cea mai fericită perioadă din viaţă. O ducea greu, însă de șapte ani, de când fiica sa Angela lucrează în Italia, ea a început să se bucure cu adevărat de zilele trăite.
Din banii primiţi din Italia, mătușa Maria a reparat casa, a făcut poartă nouă şi un gard de metal. Angela a mai avut grijă să-i trimită şi un televizor, o combină muzicală, un celular pe care îl poartă şi la muncile agricole ca să nu rateze nici un telefon de la fiică.
„Angela m-a făcut cea mai fericită mamă. Fără ea m-aşi fi pierdut. Dumnezeu să-i dea multă sănătate şi noroc!”, acestea sunt cuvintele mamei Maria, pe care le împărtăşeşte la toată lumea.
Angela l-a ajutat şi pe fratele său Anatol, tată a patru copii, ca să-şi cumpere o casă. Iar în vara aceasta şi-a pus în gând să repare casa părintească, ce a început să crape pe la încheieturi de bătrâneţe.
Ce ar face bancherii fără banii stranierilor?
Să revenim, însă, la ideea de mai sus. Din cele relatate, s-ar părea că stranierii sunt iubiţi doar de părinţi, bunici sau feciori. Greşit. Acest sentiment de dragoste a căpătat o răspândire largă în toate domeniile de activitate din ţara Moldovei. Bunăoară, el este împărtăşit de primari, numai că, din motive bine cunoscute, unii dintre ei nu doresc să facă acest lucru public. Primarii vorbesc cu înflăcărare despre casele ridicate în sat, despre construcţia de mori, oloiniţe, brutării, mini-fabrici, magazine, de plantarea de vii și livezi… Vă rog, însă, să nu-i întrebaţi pe banii cui au fost realizate aceste proiecte, căci riscaţi să-i supăraţi.
Cei mai iubiţi dintre pămân-teni sunt moldovenii care muncesc la negru şi pentru… bancheri, căci pe transferurile valutare afacerile băncilor prosperă. Bunăoară, valoarea transferurilor de valută din străinătate în favoarea persoanelor fizice (rezidente şi nerezidente) prin băncile din Republica Moldova a crescut, în anul 2013, cu 7,6 la sută şi a ajuns la 1 miliard 609 mln. de dolari. Înalţă rugăciuni la cer în sănătatea stranierilor şi preoţii, căci ce s-ar face ei fără cununii și botezuri.
Sentimentul de dragoste este împărtăşit şi de funcţionarii din administraţia publică locală şi centrală, din ministere şi departamente, însă ei nu-şi exteriorizează starea de mulţumire, căci ar risca astfel să rămână goi-goluţi în faţa incompetenţei de care dau dovadă.
Stranierii – cei mai iubiţi dintre moldoveni
Din banii stranierilor, în satele ţării au fost cumpărate sute de case părăsite şi construite altele noi. A construi case mai înseamnă şi crearea locurilor de muncă. Nepotul meu, care face parte dintr-o brigadă de constructori, în doi ani are la activ vreo şapte case. Acum câţiva ani, a construit o casă în satul Voinova. Ce m-a şocat cel mai mult, în acest caz, e că stăpânii casei lucrau măturători în Moscova! Comentariile cred că sunt de prisos. Se pare că această informaţie m-a marcat, căci adesea mă visez cum mătur prin jurul mausoleului lui Lenin, iar cu banii câştigaţi îmi fac reparaţie „stil euro” în apartament.
Exemplele de mai sus, bineînţeles, pot fi continuate cu miile de maşini şi apartamente cumpărate pentru scumpele odrasle, dar câţi studenţi îşi achită astăzi contractele cu banii aceloraşi gastarbeiteri. Mai este un lucru, poate mai important decât cele expuse mai sus. Mamele, taţii, fraţii, surorile şi verişorii noştri care muncesc peste hotare au devenit un fel de ambasadori care, prin munca lor conştiincioasă, promovează imaginea Republicii Moldova în ţările în care muncesc. Totodată, ei au devenit şi un fel de promotori ai culturii europene la noi acasă. Probabil, aţi observat cu câtă insistenţă încearcă ei să ne cultive nouă, moldovenilor, atunci când revin acasă, cultura şi felul de a gândi şi a trăi al europenilor. E meritul şcolii celor mai iubiţi dintre moldoveni şi faptul că o bună parte dintre concetățenii noştri au încetat să mai dormiteze, au devenit mai activi, mai decişi în acţiuni şi nu mai pot fi manipulaţi de politicieni atât de uşor ca altădată. Însuşi faptul că astăzi moldovenii călătoresc fără vize în ţările Uniunii Europene şi că a fost semnat Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu Uniunea Europeană, în mare parte, e tot meritul „stranierilor” noștri.
Moldova se poate dezvolta doar în cadrul UE
Fiind întrebat dacă în Republica Moldova există posibilităţi reale ca statul să asigure cetăţenii cu salarii, pensii şi locuri de muncă pentru a nu fi nevoiţi să emigreze, Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, a menţionat că totul depinde de dezvoltarea economică a întreprinderilor private şi de stat şi de onestitatea cum achită impozitele.
„Dacă defalcările în buget nu vor fi suficiente ca să aprovizionăm medicina, învățământul, cultura, atunci situația poate fi scăpată de sub control. Lefurile în Moldova sunt mai mici decât în Europa, prețurile însă sunt uneori mai mari”, a declarat Oleg Budza. În opinia preşedintelui CNSM, Moldova suferă de trei maladii care ţine în cleşte sără-cia: economie informală, cifrată la 15 miliarde de lei, care împie-dică dezvoltarea țării într-o direcție corectă; lipsa de performanță a cadrelor (un specialist bun caută condiții bune) și migrația. Cu regret, obosită să mai lupte, lumea noastră votează cu picioarele şi… pur și simplu pleacă peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bun.
„Noi, sindicaliștii, punem la temelia dezvoltării un salariu bun și condiții de muncă decente. Din păcate, economia noastră încă nu poate asigura acest lux şi de aceea e foarte greu să-i convingi pe oameni să lucreze în ţară”, a specificat preşedintele CNSM.
Potrivit lui Oleg Budza, avem nevoie de cel puțin cinci ani ca să facem cât de cât atractivă ţara noastră. „Or, noi vedem dezvoltarea țării doar în cadrul Uniunii Europene. Altă ieșire din situația actuală nu e. Dacă nu se va schimba radical situația în diverse domenii: afaceri, justiție, social, infrastructură, putere de cumpărare etc., țara noastră nu va ieși din declinul care se resimte”, a specificat Oleg Budza.
Duminica trecută, am trecut pe lângă casa mătuşii Maria, gardul şi poarta erau proaspăt vopsite. În ogradă am zărit o grămadă de piatră, una de nisip, alta de cărămidă… Cum se vede, Angela s-a ţinut de cuvânt. Casa părintească va fi primenită şi… o mamă va continua să se bucure de viaţă.