Pentru a avea cetățeni sănătoși, guvernarea trebuie să se întoarcă cu fața spre sistemul medical

 

Un sistem medical bun nu poate fi nicidecum sănătos dacă nu are o finanţare pe măsu­ra necesităţilor. Această situație determină migraţia cadrelor medicale şi diminuează numărul tinerilor specialişti care vin să se angajeze. Cadre medicale tot mai în etate şi pacienţi nemulţumiţi. Toate aceste probleme pun în gardă sindicaliştii. Invitaţii ediţiei actuale a Ceaiului de la ora 10 sunt Aurel Popovici, preşedintele Federaţiei Sindicale ,,Sănătatea” din Republica Moldova, şi Stela Gorea, preşedinta Consiliului municipal Bălţi al Federaţiei Sindicale ,,Sănătatea”.

 

– Suntem la răscrucea anilor. Cum a fost anul 2016 pentru sis­temul de sănătate?

 

Aurel Popovici: Dacă e să mă refer, în linii generale, anul 2016 nu a fost un an dificil şi cu probleme majore pentru sistemul de sănătate. Acest lucru s-a datorat, în primul rând, faptului că sis­temul a fost finanţat ritmic, la un nivel stabil care a dat posibilitatea instituţii­lor medicale să poată activa și să acorde asistenţa necesară populaţiei. Ceea ce ţine de finanţarea sistemului de sănăta­te, evident că Federaţia Sindicală ,,Să­nătatea” şi-a propus ca scop ca aceasta să fie în creştere, deoarece cunoaştem că, pentru ca populaţia să beneficieze de o asistenţă de calitate, este nevoie şi de aparatajul necesar, de a face analize corecte, de a putea stabili un diagnostic rapid şi de a acorda servicii medicale cât mai bune. Dar acest lucru nu este posibil fără o finanţare pe măsură. În toată lu­mea se ştie că medicina bună costă bani grei. An de an, finanţarea sănătăţii a fost în creştere. Chiar şi aşa, sursele financi­are alocate nu au dat posibilitatea ca toa­te instituţiile medicale care au nevoie de aparatajul necesar să şi-l poată procura.

O altă chestiune pe care noi tot timpul am abordat-o a fost faptul ca finanţarea care vine de la buget pentru persoanele asigurate de către stat, mă refer înainte de toate la pensionari, la femeile însăr­cinate, un grup mare de pacienţi, să fie efectuată la timp. Ce ne îngrijorează e că aceste sume sunt în descreştere. Dacă e să luăm anul 2010, această cotă a fost de 56 la sută. În 2015, deja a scăzut până la 43,3%. Acest lucru ne îngrijorează anu­me că povara acestor sume an de an re­vin pe umerii cetăţenilor.

În același context, o problemă cu care ne confruntăm în sistemul de sănătate ce ţine de alocarea banilor este că o bună parte dintre instituţiile medicale din ra­ioane au ca fondator administraţia publi­că locală. Fiind fondator, administraţia locală este responsabilă de întreţinerea acestor instituţii şi de asigurarea cu tot necesarul şi iată aici avem o problemă mare. Mijloacele financiare care trebuie să vină de la administraţia publică locală sunt foarte mici. În 2015,  această  sumă a fost de 101 milioane de lei. Este foarte puţin, iar acest lucru, evident, duce la faptul ca instituţiile medicale, atât spi­talele, cât și centrele medicilor de fami­lie,  nu pot face faţă, nu pot fi reparate, asigurate cu utilaj medical performant. Situația în cauză  se reflectă şi asupra activităţii lucrătorilor medicali, pentru că ei nu pot să-şi îndeplinească obligaţi­ile în mod eficient. Oricât de instruit ar fi, nu poate să facă faţă stării de lucruri, dacă nu are cu ce. Numai cu un fonen­doscop nu poţi demonstra medicină per­formantă.

 

Stela Gorea: La Bălţi a fost, pe de o parte, şi dificil, dar pe de altă parte, a avut loc un moment pozitiv această majorare de salariu al angajaţilor din instituţiile medicale. Majorarea  salariu­lui, sigur că a fost salutată de cei care au simţit-o, mă refer la tinerii specialişti. O altă problemă este exodul de cadre. Chiar m-a întristat foarte mult faptul că din instituţia unde activez eu,  Spitalul Clinic Municipal Bălţi, au plecat patru specialişti. Și nu este vorba de tineri, dar de medici formaţi deja, cu vechime în muncă. Toţi cei patru sunt din domeniul chirurgie. Au plecat undeva unde era mai atractiv. Trei au plecat în România. Unul a rămas în Bălţi, transferându-se într-o instituţie privată. Nu doar nivelul de salarizare îi face pe specialişti să pă­răsească sistemul, dar în genere, condi­ţiile de muncă în care activează, povara psihologică, atunci când sunt  nevoiți să  reziste unui număr mai mare de solici­tări. Deoarece, cu cât mai puţini rămâ­nem, cu atât creşte numărul solicitări­lor. Dotarea a rămas la fel, insuficientă. O contribuţie foarte modestă vine din partea fondatorului, a primăriei muni­cipiului Bălţi. Din această cauză există dificultăți în activitate.

 

– Aţi menţionat de exodul de ca­dre. Cum vedeți soluționarea acestei probleme acute? Cum ar putea fi ademeniți tinerii în sis­tem?

 

Stela Gorea: Pentru moment, pu­tem spune doar că 

s-a făcut un prim pas, s-a ridicat nivelul de salarizare. Mă refer la noua formulă de salarizare.

 

– Dar se ţine cont de aceasta la stabilirea salariului?

 

Stela Gorea: Se ţine cont la capitolul părţii fixe. Formula include partea fixă, partea variabilă şi alte plăţi şi garanţii. De partea fixă nu s-a atins nimeni, ea este plafonată şi se ţine cont. Partea va­riabilă presupune acei indicatori de per­formanţă, pentru care sunt stabiliţi un spor la salariu de cel puţin 15%. Cam aşa se și asigură, cel puţin 15%, poate chiar şi mai puţin. Este o comisie care stabi­leşte câte procente să se acorde, pentru că sunt unii salariaţi care nu au atins nici aceşti indicatori care le-ar asigura 15%. În acelaşi timp, sunt salariaţi care mun­cesc şi ar merita şi mai mult de 15 %, dar apare aspectul financiar, că nu există acoperire pecuniară.

O dificultate  în acest an a fost cu acel spor în mărime fixă al unui salariu pe care foarte mulţi angajaţi îl primesc atunci când ies în concediu. Acesta tre­buie folosit pentru recuperarea sănătă­ţii, pentru restabilirea forţei de muncă. Însă în acest an   s-a întâmplat că chiar şi instituţiile care au planificat la începutul anului 2016 acest fond, de la 1 iulie, fiind nevoiţi să aplice această  formulă de cal­cul, s-au pomenit că nu au avut de unde achita acest spor.  Au aşteptat instituţiile nişte vărsăminte mai substanțiale de la CNAM, ca totuşi această hotărâre să fie aplicată şi să conducă la nişte creşteri salariale mai mari, dar avem astăzi ceea ce avem. Mizăm deja pe faptul ca ma­nagerii instituţiilor medicale, când vor merge la negocieri cu CNAM, să fie mai insistenţi.

 

Aurel Popovici: Este o problemă  foarte stringentă pentru noi. Şi aici o să vă prezint nişte cifre, ca să înţelegeți mai bine. Această situație nu a existat de un an, problema e de mulţi ani şi noi încercăm să atenţionăm partenerii noş­tri:  Ministerul Sănătăţii, Guvernul şi să le spunem că situaţia nu este bună şi o să fie şi mai rea. Pentru a avea cetățeni sănătoși, e nevoie ca actuala guvernare să se întoarcă cu fața spre sistemul medical. În linii generale, în sistemul de sănătate, dacă, în anul 1990, când s-a proclamat Independenţa ţării, am avut 45.268 de asistenţi medicali, în 2015 am rămas cu 21.527. Practic, s-a înjumătăţit numărul de asistenţi medicali cu peste 20 de mii. Dacă, în 1990, am avut 16.312 medici, în anul 2015 am rămas cu 10.397. Iarăşi se vede o scădere evidentă, bruscă şi simţi­toare a numărului de lucrători medicali, şi nu doar că mulți au plecat, dar alţii noi nu s-au angajat.

O altă problemă este îmbătrânirea ca­drelor medicale. În 2015, în sistemul de sănătate din ţară, 32 la sută dintre me­dici erau de vârstă de pensionare care activau. Putem spune că a treia parte dintre toţi angajaţii din sistemul de să­nătate sunt pensionari. De la 2 până la 3% sunt persoane cu grad de invaliditate şi ei activează.

Niciodată nu am spus că pensionarii sunt o povară pentru sistemul de sănăta­te. Pe noi ne îngrijorează alt lucru: dacă, nu dă Doamne, aceste persoane mâine spun: nu mai activăm, suntem la vârsta de pensionare şi am plecat, s-a prăbuşit sistemul de sănătate. Dacă comparăm persoanele tinere care vin şi se anga­jează, vedem că în anul 2015, au plecat 6192 de lucrători medicali, s-au angajat însă 3872. Tinerii şi alţi specialişti nu se angajează, iar pensionarii pleacă încet, încet.

 

– Care ar fi motivele neangajării şi soluţiile?

 

Aurel Popovici: Soluţiile pot să apa­ră, dacă am şti motivele. Experienţa ne-a demonstrat că dacă, iniţial, spuneam că iată, lucrătorii  medicali nu vin fiindcă au salarii mici, păi nu este doar acesta mo­tivul. Este un complex întreg de factori care au dus la faptul că lucrătorii medi­cali pleacă sau nu mai vor să se angaje­ze în sistemul de sănătate din ţară. Aici aş remarca faptul că lucrătorii medicali tineri, deja când vin să se angajeze, pun problema condiţiilor normale de mun­că. Vor să aibă totul necesar în institu­ţiile medicale, ca să poată să facă faţă situației, pentru a activa eficient. Vor să aibă şi condiţii normale de trai, precum și posibilitate să se perfecţioneze perma­nent, pentru că în medicină este nevoie de acest lucru. Totul este în schimbare şi, dacă nu faci faţă necesităţilor, nu poţi să mai prezinţi ceva bun. Şi, nu în ultimul rând, ca să poţi să faci faţă la toate aceste probleme, ai nevoie de un salariu decent. Noi nu cerem salarii mai mari decât la toată lumea. Noi vrem ca munca lucră­torului medical să fie apreciată şi remu­nerată la justa valoare. Ca medicul să nu se gândească la ziua de mâine sau să fie nevoit să facă alte munci pentru a-și întreține familia.

 

– Contractele colective de muncă: sunt încheiate în toate unităţile? Cum sunt respectate acestea?

 

Aurel Popovici: Noi avem conven­ţia la nivel de ramură, care este eficientă. Am avut un dialog foarte bun şi cu par­tenerii noştri şi la nivel de ramură. Da­torită acestei convenţii, practic, în toate instituţiile din ţară, au fost negociate şi încheiate contracte colective de muncă şi vreau să spun că, datorită acestui dia­log constructiv care există în ultimii ani, nu am avut disponibilizări în masă ale lucrătorilor medicali şi acele plecări des­pre care am vorbit, 90 la sută, au fost din iniţiativa angajaţilor, nu că au fost dispo­nibilizaţi, şi acesta este un lucru pozitiv.

 

Stela Gorea: Sunt contracte co­lective aprobate. Ele specifică anumite clauze, cum ar fi concedii suplimentare, plata sporului la salariu în mărime fixă, reglementări, ce ţin de regimul intern, începutul activităţii, sfârşitul, turele. Contractele există şi ele  sunt funcţiona­le. Nu pot să spun că aceste contracte se îndeplinesc întocmai, dar sunt respecta­te, în mare.

– Cât priveşte cazurile de agre­siune a medicilor. Aţi lansat şi o campanie în acest sens, prin care îndemnaţi oamenii să nu atenteze la integritatea cadre­lor medicale, dar şi un proiect de lege a fost votat de parlament în prima lectură. De ce a fost ne­cesar acesta şi de ce sindicatele din sănătate au insistat asupra acestui proiect, pentru că mai sunt şi alte profesii cu risc sporit de a fi agresaţi?

 

Aurel Popovici: Acest lucru a fost iniţiat din cauza că, în ultimul timp, s-au îndesit cazurile de agresiune fizică, însă noi ne-am propus ca scop să-i apărăm pe lucrătorii medicali nu doar împotri­va agresiunii fizice, dar şi psihice, iar agresorul să ştie că poate fi sancționat dacă agresează. Numai în anul 2016 am avut trei cazuri grave de agresiune a lu­crătorilor medicali, prin care s-a folosit forţa. Dar ne confruntăm zilnic nu doar cu problema agresiunii fizice, dar şi cu agresiuni verbale. Nu vreau să credeţi aici că iau poziţia de apărare doar a ca­drelor medicale. Acest lucru se întâm­plă din cauza problemelor din ambele părţi. Lucrătorii medicali nu se află în cele mai rele condiţii de muncă, că tot ni s-a reproşat. Adevărul este că lucrătorii medicali zilnic se întâlnesc cu pacienţi şi atunci când oricare  persoană este afec­tată de o boală, deja când vine la lucră­torul medical, el vine cu o problemă, că nu doar tuşeşte sau are altă boală. El deja vine stresat, vine cu o problemă psiho-emoţională şi, dacă nu întâlneşte ceea ce a dorit, el imediat devine mai agresiv şi îşi exprimă această agresivitate, poate chiar fără ca să vrea.  Am venit cu o iniţi­ativă către legislativ de a modifica Codul administrativ, pentru ca persoana să ştie că, dacă agresează, trebuie să poarte res­ponsabilitate pentru asta.

Suntem în aşteptare. Cu părere de rău, iniţiativa noastră nu a fost susţinută de majoritatea deputaţilor, însă sperăm să-i convingem, pentru că nu vrem doar nişte beneficii. Dorim un singur lucru: ca lucrătorii medicali să fie protejaţi, să nu fie agresaţi.

 

Stela Gorea: Fiecare caz de nemul­ţumire are soluţia sa. Pacienţii sunt ne­mulţumiţi de calitatea actului medical, care nu întotdeauna depinde de nivelul de pregătire a medicului. Pacientul poate fi nemulţumit de faptul că nu a fost tratat în sens psiho-emoţional cum a dorit sau nu a fost deservit imediat cum s-a pre­zentat. Se cere chiar şi la nivel de institu­ţii nişte pârghii, chiar şi acelaşi punct de pază. Noi, din partea noastră, trebuie să facem astfel ca să triem rapid pacientul. Cineva să fie?  Poate o asistentă medica­lă, care să calmeze părintele copilului, un pacient.

 

– Ce îşi propune să realizeze sin­dicatul din sănătate în anul care vine?

 

Aurel Popovici: Ne propunem să avem o colaborare cât mai bună cu in­stituţiile responsabile de politica în sis­temul de sănătate. Ne dorim să avem o negociere cât mai bună cu acestea în ve­derea îmbunătăţirii situaţiei pentru an­gajaţii din sistemul de sănătate. Sperăm ca acele strategii pe care ni le-am propus la congresul nostru să le putem imple­menta cât mai bine şi să aducem un aport cât mai mare pentru colegii noştri. Sunt conştient de faptul că nu este uşor, dar tot timpul am spus că acest lucru putem să-l realizăm numai împreună. Un sindi­cat nu este o structură guvernamentală unde persoana a fost numită, i s-a dat buget şi, poftim, activează. Sindicatul este format din toţi angajaţii care doresc să formeze un sindicat pentru a proteja drepturile acestora şi numai uniţi fiind vom putea obţine ceva.

 

Stela Gorea: Noi vom veghea ca ceea ce este negociat să fie respectat, mai ales acele norme stipulate. Vom tinde să găsim soluţii pentru problemele identifi­cate în raport cu angajatorii, poate că, la nivel de Bălţi, există rezerve şi ar trebui să avem un dialog mai constructiv cu ad­ministraţia locală. Ne vom axa şi pe acest obiectiv pentru anul viitor. De asemenea, fiind o structură municipală sindicală care avem nouă organizaţii primare, ne vom axa şi pe prelungirea unor acţiuni sindicale, de a spori nu atât apartenen­ţa la sindicat, cât gradul de încredere în acesta.

În același context, referindu-se la ac­tivitatea pe care a desfășurat-o Federația Sindicală „Sănătatea”, cei doi invitați au recunoscut că ziarul ,,Vocea poporului” îi ajută mult pe sindicaliști. Ei au avut doar cuvinte de laudă despre publicație.

 

Aurel Popovici: Acest ziar este sin­gura sursă de informare a noastră în do­meniul sindicalist. Nu este doar sursă de informare, dar și putem şi să ne expri­măm fiecare poziţia. „Vocea poporului” trebuie  să ajungă la fiecare angajat, ca să vadă ce se face în domeniu. Dacă noi nu vom aduce această informaţie oame­nilor, poţi să faci lucruri minunate, dar de ele nu o să ştie nimeni. Pot să spun cu toată certitudinea că este un ziar foarte bun. A crescut mult pe parcursul ultimi­lor ani.

 

Stela Gorea: Eu spun că, dacă vrei să ştii adevărul curat, citeşte ,,Vocea po­porului”. Este un ziar apolitic, reflectă obiectiv evenimentele, este aproape de popor, are pagini diverse, au mai apă­rut unele rubrici noi, care îl face foarte interesant. Eu îl citesc cu plăcere. Este şi un mijloc de a afla bune practici, ce se  întâmplă şi în alte organizaţii sindica­le, mai vezi cum trăieşte lumea din alte ramuri, raioane. Unde vedem că e ceva bun, preluăm şi noi exemplele.

 

În încheiere Aurel Popovici a trans­mis, prin intermediul ziarului, tuturor colegilor de breaslă urări de sănătate și felicitări cu ocazia sărbătorilor de iarnă. La mulți ani.