Cazul despre care scriu a avut loc într-un sat din raionul Orhei. Nu dezvălui denumirea acestei localități din simplu motiv că mă leagă amintiri plăcute de oamenii de aici, care sunt harnici și de o cumsecădenie rară. Dar, vorba vine – nu-i pădure fără uscături. Din păcate, de aceste „resturi” n-a scăpat nici acest sat din centrul Moldovei.
Așadar, să revenim la cazul dat, care la prima vedere ar părea o consecință a unei tradiții păgâne care are loc de Sfântul Andrei în multe localități din țară – furatul porților. Această tradiție dă, în fiecare an, multe bătăi de cap gospodarilor din sate. Deși ar fi trebuit să fie combătut de preoți, precum și de autoritățile locale și centrale, furtul este încă tolerat. E greu să-ți închipui vreun om care s-ar bucura să se trezească dimineața cu poarta lipsă, pe care s-o găsească la marginea localității sau în satul vecin, cu ajutorul poliției. Oare ce plăceri au „crengile uscate” care, în noaptea de Sfântul Andrei, înarmați cu fel de fel de răngi metalice, pornesc prin sat să fure porțile. Oare speră că Dumnezeu va fi mai indulgent cu ei în anul care vine?
doar pentru utilizatorii înregistrați
Logare
