Un nou material analitic al OIM privind impactul pandemiei Covid-19 pe piața muncii denotă o scădere masivă a veniturilor lucrătorilor, precum și un decalaj între măsurile de stimulare fiscală realizate de diferite țări, care amenință să sporească și mai mult inegalitatea dintre țările bogate și cele sărace, relatează site-ul OIM.
Se estimează că venitul global al muncii a scăzut cu 10,7 % în primele trei trimestre din 2020 sau 3,5 trilioane de dolari SUA, comparativ cu aceeași perioadă din 2019. Acest indicator nu ia în considerare măsurile luate de state pentru a sprijini veniturile.
Cea mai mare scădere s-a observat în țările cu venituri medii mai mici, unde pierderile veniturilor din muncă au ajuns la 15,1%. Printre regiuni, continentul american a avut cel mai mult de suferit, unde această cifră a fost de 12,1 la sută. În nr. 6 al Monitorului OIM, „Covid-19 și lumea muncii”, se arată că pierderile globale de ore de lucru pentru nouă luni din 2020 s-au dovedit a fi „mult mai semnificative” decât se prognozase în ediția anterioară a Buletinului, din 30 iunie a.c.).
De exemplu, estimarea revizuită a pierderilor globale de lucru în trimestrul doi al acestui an (față de trimestrul patru al anului 2019) este de 17,3 la sută, echivalentul a 495 de milioane de locuri de muncă full-time (cu săptămâna de muncă de 48 de ore), în timp ce mai devreme această cifră era estimată la 14% sau echivalentul a 400 de milioane de locuri de muncă cu norma întreagă. Se preconizează că, în trimestrul trei al anului 2020, pierderile globale de lucru vor fi de 12,1 la sută (345 de milioane de locuri de muncă cu program deplin).
Prognoza pentru trimestrul patru, după lansarea ultimului număr al Buletinului OIM, s-a înrăutățit semnificativ. Conform celor mai modeste calcule ale OIM, în trimestrul patru al anului 2020 (comparativ cu același trimestru al anului 2019), pierderile globale de ore de lucru vor fi de 8,6 la sută, ceea ce corespunde cu 245 de milioane de locuri de muncă full-time. Este mai mult decât se preconiza anterior: în prognoza anterioară a OIM se vorbea de 4,9% sau 140 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă.
După cum s-a observat în Buletinul OIM, scăderea gradului de ocupare a forței de muncă s-a datorat mai mult inactivității economice decât lipsei de muncă, iar acest lucru are consecințe politice importante.
Deficit de stimulente financiare
Ediția a șasea a buletinului OIM analizează, de asemenea, și modul în care stimulentele financiare sunt eficiente în atenuarea efectelor negative ale pieței muncii.
În țările în care există suficiente date pentru trimestrul doi al anului 2020, se întrezărește o corelație clară care arată că cu cât mai mulți sunt stimulii fiscali (în procente din PIB), cu atât mai puțin timp de lucru se pierde. În această perioadă, fiecare procent din PIB-ul anual alocat stimulentelor financiare ar reduce, suplimentar cu 0,8 la sută pierderea de ore de muncă.
Pachetele de măsuri de stimulare fiscală adoptate au jucat un rol important în susținerea activităților economice, precum și în prevenirea reducerii ulterioare a timpului de lucru. Însă acestea sunt caracteristice în principal pentru țările cu un înalt nivel de venituri, în timp ce oportunitățile țărilor cu economie emergentă și ale celor în curs de dezvoltare de a finanța astfel de măsuri sunt limitate.
„Trebuie nu doar să ne dublăm eforturile în lupta împotriva coronavirusului, ci și să luăm măsuri urgente și la scară largă pentru a depăși efectele economice și sociale ale pandemiei, precum și impactul acesteia asupra gradului de ocupare a forței de muncă. Aceasta subînțelege asigurarea sprijinului pentru locuri de muncă, pentru întreprinderi și venituri”, a relevat Guy Ryder, director general al OIM.
Lipsa de stimulente financiare este și mai îngrijorătoare, în lumina deficitului de protecție socială în multe țări în curs de dezvoltare. Situația este agravată și de faptul că unele dintre aceste țări au fost nevoite să redirecționeze cheltuieli bugetare de la alte domenii, pentru a atenua efectele crizei asupra pieței muncii.
„Comunitatea internațională are o nevoie imperioasă de a elabora o strategie globală de redresare economică prin dialog, cooperare și solidaritate. Nici un grup de populație, nici o țară și nici o regiune nu pot face față acestei crize de una singură”, a conchis Guy Ryder.
