Se zice, pe bună dreptate, că părinții nu ți-i poți alege. La fel e și cu identitatea națională. Aici, însă, pășim pe un câmp minat de ideologii și interese așa-zise „internaționaliste”, încât între primitivism, mentalitate marasmatică și crimă cu premeditare e greu de tras o linie. Oricum, în perioada de renaștere națională din anii 1985-1991 ai secolului trecut, în fosta URSS a avut o largă răspândire fenomenul de „mankurtism” în mai toate „republicile surori”.
Țin minte, un prieten din Ardeal m-a întrebat prin 1990 dacă nu cumva termenul de „mankurt” vine din franceză. I-am explicat sorgintea termenului „mankurt”: ceea ce scria Cinghiz Aitmatov în romanul „O zi mai lungă decât veacul”. În sens mai larg, asta înseamnă renegarea propriilor rădăcini, a limbii și culturii neamului din care te tragi.
Din păcate, și la un sfert de secol de la repunerea în drepturi a adevărului științific, mai există oameni care se complac să orbecăiască prin întuneric, fie din ignoranță, fie din rea-credință.
doar pentru utilizatorii înregistrați
Logare
