Oamenii nevăzători percep lumea în mod filosofic

 

 

Mass-media abordează cu regularitate problemele ce ţin de situaţia nevăzătorilor, însă autorităţilor le trebuie ani în şir ca să ia nişte decizii pentru soluţionarea aces­tora. Persoanele respective constituie unul dintre cele mai neprotejate şi vulnerabile grupuri sociale în ţara noastră.

 

Lipsa văzului nu e cea mai mare problemă

 

La Centrul Naţional de Rea­bilitare şi informare a Societăţii Orbilor din Moldova poţi întâlni persoane de toate vârstele şi cu cele mai diverse istorii de viaţă. Aici, nevăzătorii sunt instruiţi să se orienteze în spaţiu, să reziste tensiunilor psihologice, să lucre­ze la calculator într-un program special ca să poată căuta infor­maţii pe internet. Lucru care-i uneşte, de fapt, nu este lipsa vă­zului ca atare, ci mai degrabă ati­tudinea faţă de aceasta şi faţă de cei care-i înconjoară, o abordare filosofică aparte, marcată de bu­nătate şi înţelegere.

Irina Lazarev din satul Copce­ac, raionul Ştefan Vodă, are doar 21 de ani. Acum un an, ea vedea perfect. Dar într-o bună zi, acest lucru a devenit imposibil din ca­uza efectului secundar al prepa­ratelor medicale pe care le lua la indicaţia medicului.

„Încerc să nu disper. Visez să văd din nou. Însă toţi medicii pe care i-am consultat mi-au spus că e imposibil. De fapt, m-am şi obişnuit. Nici nu-mi mai dau seama că nu văd. Mi se pare că aşa trebuie să fie”, spune Irina.

 

Toate problemele le soluţionăm de comun acord cu sindicatele

 

Ea susţine că oamenii din sat sunt buni cu ea, o salută, stau la discuţii. Nevăzătorii de la oraşe, dimpotrivă, spun că cei din jur deseori dau dovadă de lipsă de înţelegere. De exemplu, atunci când un nevăzător încearcă să aleagă o marfă de la magazin şi-l roagă pe cel de-alături să-l ajute să înţeleagă ce e scris pe etichetă, de multe ori aude drept răspuns: „Eşti orb, chiar nu vezi?!”. Reali­zând că omul într-adevăr e orb, de multe ori aceştia continuă să vorbească urât.

Valentina Margarean spune că ea a încetat demult să mai dea atenţie acestor momente neplă­cute. „Există şi răuvoitori, însă eu mai tot timpul reuşesc să gă­sesc limbaj comun cu oamenii, vorbesc foarte blând cu ei”, îşi explică ea abordarea filosofică.

Valentina are trei fiice şi patru nepoţi deja. A început să înveţe la o şcoală obişnuită, dar apoi nu a rezistat şi a rugat-o pe mama s-o transfere la o şcoală specia­lizată pentru cei cu probleme de vedere.

„Iniţial, refuzam să-l recunosc pe Braille, nu voiam să învăţ al­fabetul care ne permite să citim cu mâinile. Pentru că am crescut printre văzători, puteam citi cu ochii”, povesteşte ea.

Greutatea principală pe care o întâmpină nevăzătorii, în opi­nia ei, este insuficienţa locurilor de muncă. „Noi vrem să mun­cim. Sunt pensionară, dar aş mai munci pentru mine, pentru oa­meni, vreau să ajut pe cineva, pe cei neajutoraţi”, spune ea.

„Nu pierd credinţa în mai bine. Trăim, scriem versuri. Chi­tara este tovarăşa mea de viaţă. Ea îmi împărtăşeşte durerile, ea mă ajută în viaţă. Am un vis – să fac rost de un calculator şi cu aju­torul unui program special să fac aranjamente pentru muzica mea. Aş putea să-mi fac un site, lasă oamenii să asculte”, povesteşte Anatoli Bordaciov din Glodeni.

 

Societatea orbilor

 

Societatea orbilor din Moldo­va reuneşte peste 9,5 mii de in­valizi nevăzători din toată țara. 4,5 mii sunt absolut orbi. Toţi se află în evidenţă la 38 de organi­zaţii primare. Fiecare din acestea au în state preşedinţi şi secretari. Cei din urmă îndeplinesc funcţia de însoţitori pentru nevăzătorii care au grade de invaliditate I şi II, se ocupă de toate probleme pe care le întâmpină, inclusiv solu­ţionarea situaţiilor de conflict.

Începând cu anul 1946, or­ganizaţia respectivă a înfiinţat întreprinderi de instruire şi pro­ducţie, unde puteau fi angajaţi invalizi de vedere. Există şapte întreprinderi de acest gen, unde până în anul 1990 lucrau pes­te trei mii de persoane, inclusiv 1850 de invalizi nevăzători. În prezent, aici muncesc doar 300 de persoane, majoritatea cu pro­bleme de vedere, administraţia încercând să păstreze cât mai multe locuri pentru cei care nu au unde-şi aplica în altă parte forţele şi capacităţile. Asta pen­tru că puţini patroni ar angaja nevăzători.

Toţi cei care activează la Socie­tatea orbilor sunt membri ai Sin­dicatului Lucrătorilor din sfera Deservirii Sociale şi Producerii de Mărfuri „Sindindcomservice”. Toate problemele cu care se con­fruntă asociaţia se soluţionează cu participarea sindicatului de ramură.

„Împreună reuşim mai uşor să găsim soluţii la nivel de stat. Nu ţin minte să nu fi susţinut sindi­catele vreo iniţiativă de-a noas­tră. Sindicatul ne este alături şi în cazul litigiilor de muncă. Me­reu ne telefonăm, ne întâlnim, discutăm problemele şi căile de soluţionare, ne sfătuim. Cu alte cuvinte, toate reuşitele sunt ro­dul muncii conlucrării cu sindi­catele”, susţine Dumitru Sclifos, preşedintele Societăţii orbilor.

 

Iniţiative legislative

 

Societatea orbilor a rezolvat cu ajutorul sindicatelor și proble­mele ce ţin de legislaţie.

 

 

„Luptăm în permanenţă pen­tru apărarea drepturilor nevăză­torilor, în ultima perioadă avem rezultate semnificative. Încă în anul 2002, am înaintat o iniţia­tivă prin care propuneam ca in­valizii nevăzători să primească îndemnizaţii lunare pentru înso­ţitor. Am reuşit să obţinem acest lucru. Negocierile au fost lungi, am discutat practic cu fiecare deputat în parte, împreună cu sindicatele am organizat între­vederi la nivel de prim-ministru şi preşedinte. Am început de la 150 de lei, peste un an am obţi­nut majorarea sumei respective, anul acesta suma a fost mărită iarăși. Astfel, din aprilie 2014, invalizii nevăzători primesc pen­tru însoţitor câte 600 de lei. A fost o muncă foarte mare”, spu­ne Dumitru Sclifos. Sigur, la prima vedere, e o sumă nesem­nificativă. Însă dacă e să luăm în consideraţie că pensia medie a unui nevăzător constituie 700 de lei, suma respectivă este un spor substanţial.

Anul acesta, Societatea or­bilor, împreună cu sindicatele, au reuşit încă o modificare sub­stanţială. Mai mulţi ani la rând, întreprinderile societăţii benefi­ciau de facilităţi fiscale. Prin ho­tărâre de guvern se adopta lista întreprinderilor care erau scutite de impozitul pe valoare adăuga­tă la materia primă, la materia­le şi piese de schimb importate. Acum trei ani, autorităţile au re­vizuit documentul şi au adoptat un alt regulament. Drept motiv au servit încălcările depistate la unele întreprinderi. Proprietarii acestora înfiinţau o organizaţie mică în baza a trei invalizi, în spatele acestui paravan desfă­şurând o activitate economică vastă.

Cu toate că întreprinderile Societăţii orbilor au trecut cu succes toate verificările, ele to­tuşi au avut de pătimit. De fapt, acestea au fost lăsate fără sorţi de izbândă, deoarece condiţiile înaintate de stat erau imposibil de realizat. Una din ele obliga administraţia să achite nevă­zătorilor care nu au calificare, muncesc 6 ore pe zi în loc 8, care au concedii plătite de 40 de zile în loc de tradiţionalele 28, salarii de 2.366 de lei.

„Am insistat timp îndelungat împreună cu sindicatele să obţi­nem anularea acestor prevederi din regulament şi, în sfârşit, după trei ani, am reuşit s-o fa­cem. Am convins autorităţile de necesitatea de a introduce între­prinderile noastre în lista celor scutite de impozit, fiind anulate şi stipulările privind salariile şi necesitatea de a activa timp de trei zile până la momentul pre­zentării solicitării de acordare a facilităţilor”, spune Dumitru Sclifos.

Tot în acest an, Societatea or­bilor şi sindicatele se pot lăuda şi cu o altă reuşită. S-a dublat supli­mentul la pensia invalizilor nevă­zători. Astfel, beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul I vor primi suplimentar câte 90 de lei, cei de gradul II – 60 de lei, iar cei de gradul III – încă 50 de lei.