O vacanță de vis în România pentru copii talentați

15 copii talentați, câștigători la concursul de de­sene cu genericul „Munca decentă, respectând drep­turile”, au fost, săptămâna trecută, într-o excursie de vis în România. Concursul a fost organizat de ziarul „Vocea poporului”, sub egi­da Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, grație căreia a fost posibilă călătoria.

 

Copiii au pornit la drum în seara zilei de 14 aprilie din fața Casei Sindicatelor, având de străbătut peste 500 de kilometri până la Sighișoara, o zonă turisti­că cu o istorie aparte. Deși erau obosiți după un drum atât de lung pentru copiii cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, aceștia au ascultat-o cu mare atenție pe Andreea,

ghidul din prima zi, o să­soaică ce cunoaște foarte bine ținuturile natale, pen­tru fiecare loc având rezer­vată o poveste interesantă.

Unul din locurile vizi­tate a fost Turnul cu Ceas, care reprezintă simbolul localității Sighișoara. Are o înălțime de 64 de metri și datează din secolul XIV. „În acele vremuri avea rol de protecție asupra porții prin­cipale a cetății. Ceasul îm­preună cu păpușile repre­zintă zilele săptămânii, iar cocoșul din vârf îi vestește pe sighișoreni asupra stă­rii vremii. Din anul 1899, Turnul cu Ceas găzduiește Muzeul de Istorie din Si-ghișoara”, povestește An­dreea, parcă răpită de acele vremuri. Copiii așteptau cu sufletul la gură următoarea poveste.

 

CNSM și „Vocea poporului” au adus bucuria cunoașterii unor pagini din istoria și cultura milenară pe viu

 

Sighișoara a fost pe timpuri un oraș al meșterilor. Din acest motiv, aici există tur­nuri pe bresle. De exemplu, Turnul Croito­rilor datează din secolul XIV. Este un turn-poartă care a fost distrus de incendiul din anul 1676 și ulterior a fost reconstruit. În Turnul Cojocarilor, care datează din secolul XIV și unde este sediul Fundației Mihai Emi­nescu Trust, l-am întâlnit pe Ioan Nistor, un meșter iscusit, care confecționează diferite obiecte din piele: genți, centuri, accesorii.

E singurul meșteșugar din acest turn care promovează turismul cultural. Ioan Nistor le-a vorbit copiilor despre meseria sa, trans­misă din generație în generație și, fiind ajutat de Eustafie, un copil de 8 ani din grupul nos­tru, le-a arătat tuturor cât de ușor meșterește obiecte din piele.

 

Drumul spre școală

 

Scara acoperită sau Scara școlarilor are 176 de trepte și se află în capătul străzii Școlii (cea mai importantă din Sighișoara). Trep­tele au fost construite câte 6 (pentru 6 zile lucrătoare ale săptămânii, a 7-a fiind pentru odihnă). Pe aici oamenii urcă pentru a ajun­ge la Biserica din Deal și la Liceul Teoretic „Joseph Haltrich”.

„Scara a fost construită în 1660-1662, a avut inițial 300 de trepte, dar deoarece era prea greu de ridicat zilnic, în 1842 a fost mo­dificată și a rămas cu 176 de trepte. În for­ma actuală este o construcție cu fundație de piatră, pereți de lemn și acoperiș de șindrilă. A fost acoperita pentru protejarea copiilor, care urmau aceasta cale spre școală”, a spus ghidul, îndemnând copiii să urce scările și să le numere.

Biserica din Deal, la care am ajuns după ce am ridicat scările, este un alt obiectiv turis­tic ce trebuie vizitat neapărat la Sighișoara. Aceasta este singura biserică evanghelică cu criptă veche din Transilvania, în zidurile că­reia se află 60 de morminte. Este unul din cele mai valoroase monumente ale cetăţii.

Alături se află Liceul Teoretic „Joseph Haltrich”, pentru elevii căreia a fost con­struită Scara Acoperită. Cea mai importantă școală din Sighișoara a fost amintită pentru prima dată în izvoarele istorice în 1522. Aici studiau tinerii sași, școala fiind una dintre cele mai importante din Transilvania, alături de cele din Brașov, Sibiu și Bistrița. Copiii noștri s-au așezat în bănci, iar doi liceeni vo­luntari le-au povestit lucruri interesante des­pre această instituție de învățământ, despre personalitățile marcante care au ieșit de pe aceste bănci.

 

Bijuterii create de mâna omului

 

A doua zi, copiii au fost acasă la un meșter popular care confecționează obiecte în mini­atură. În mâinile acestuia, un urcior nu este mai mare decât vârful unui deget, iar ani­malele sunt la fel ca Degețica. Laszlo Zozga le-a arătat copiilor cum se lucrează la roata olarului, iar harnica lui soție le-a demonstrat cum dă viață figurinelor datorită culorilor. Următorul obiectiv vizitat a fost Muzeul de aragonit din comuna Corund (județul Har­ghita), mineral alcătuit din carbonat de cal­ciu cristalizat, din care se fac obiecte orna­mentale.

 

 

La o mică distanță de Corund se află Sa­lina Praid, una dintre cele mai mari mine de sare din România și Europa. Primele ex­ploatări de sare sunt atestate de pe vremea romanilor, dar mina din Praid este atestată documentar de la 1200, iar exploatarea in­tensivă se face din 1700. Romanii lucrau nu­mai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o pără­seau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile pără­site au devenit lacuri. În anul 1980, în salină s-a deschis o bază de tratament.

 

Frumuseți ale naturii, care nu contenesc să minuneze și să tămăduiască

 

Fiind în zonă, ar fi păcat să nu mergi și pe la Sovata. Așa am și făcut. Sovata este „loc tămăduitor” încă din anul 1597, deși stațiune balneară a devenit abia în 1884. Sovata şi-a câştigat renumele datorită lacurilor sărate: Ursu , Aluniş, Roşu, Verde şi Negru, cu ape clorate şi sodice prezentând fenomene heli­oterme.

„Format în anul 1875 într-o depresiune de prăbuşire, consecinţă a unui proces intens de dizolvare a sării, Lacul Ursu este cel mai important lac sărat şi helioterm din Europa. Lacul are forma unei piei de urs (de aici şi numele) şi se întinde pe o suprafaţă de peste 4 ha, iar adâncimea apei depăşeşte 18 m”, le povestește copiilor Peter, un alt ghid. După ce copiii au alergat prin parc și și-au muiat mâinile în lacul Aluniș, ne-am pornit obosiți spre casă. „A fost o zi minunată”, au excla­mat copiii.

Din păcate, orice început are un final. Ne aflăm în a treia zi de excursie. Pentru a am­plifica emoțiile și curiozitatea copiilor, am mers la Târgu Mureș și nu oriunde, ci la Bi­blioteca Teleki.

 

Capodopera nepieritoare a unui geniu

 

 

Înfiinţarea Bibliotecii Teleki la Târgu Mureş, în anul 1802, a însemnat un pas im­portant pentru viaţa culturală a oraşului. Te­leki Sámuel, cel care a iniţiat acest proiect, este una dintre personalităţile de o erudiţie desăvârşită, dobândită în timpul studiilor la cele mai prestigioase universităţi europene. Preocupările sale multilaterale se oglindesc în colecţia de cărţi pe care a strâns-o şi care astăzi cuprinde adevărate valori patrimonia­le. Colecţia lui Teleki a ajuns la 250.000 de titluri. Ultima destinație a excursiei noastre a fost Palatul Culturii, situat în centrul orașului Târgu Mureș, una din cele mai reprezentati­ve clădiri din municipiu. „Palatul se impune atât prin decorația interioară, cât și prin cea exterioară. La exterior, palatul este împodo­bit cu mozaicuri și basoreliefuri în bronz și piatră, fresce și vitralii de o reală valoare ar­tistică. În interior, în Sala oglinzilor, există două grupuri de trei oglinzi mari de cristal și 12 vitralii viu colorate, care ocupă întreg peretele dinspre stradă. Vitraliile au fost propuse să reprezinte Europa la expoziția de artă decorativă de la San Francisco din 1914, dar, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, doar schițele acestora, care au fost și premiate, au fost trimise la expoziție”, își încheie povestea Peter.