Întreprinderea SA „Moldovahidromaș” trece prin etapa grea de desființare. În termeni mai „diplomatici”, cineva do-rește să aducă întreprinderea la starea de insolvabilitate, după care va urma darea în arendă sau vinderea, integral sau pe bucăți, noilor investitori.
Ca procedura să nu se confrunte cu dificultăți create de către angajați, aceștia trebuie dispersați, pentru că uniți ei reprezintă o forță, se gândește „bine-voitorul” nostru. Și dacă organizația sindicală de la întreprindere nu este una de buzunar, ea trebuie distrusă, pentru ca angajații să nu aibă capacitatea de a se împotrivi schimbărilor. Metode de distrugere a comitetelor sindicale sunt mai multe, iar exemple în acest sens avem la diferite întreprinderi din țară, însă cel mai simplu, dar și cel mai eficient, este de a lipsi comitetul sindical de resurse financiare.
În mai 2018, conducerea SA „Moldovahidromaș” a stopat transferarea cotizațiilor sindicale colectate de la angajații care sunt membri de sindicat. În acele timpuri, nu existau restanțe salariale, nu se înregistra neplata impozitelor la stat etc. Tratativele purtate de membrii comitetului sindical cu administrația întreprinderii,cu Consiliul Administrativ al Ac-ționarilor au fost purtate de nenumărate ori, pe tot parcursul anului 2018.
În prima jumătate a anului 2019, în procesul de negocieri s-a implicat și Federația Sindicatelor Angajaților din Industria Constructoare de Mașini și Aparate și Învățământul Profesional „SindRăutMaș”, iar în a doua jumătate a anului – CNSM. Rezultatul tratativelor a fost același – promisiuni „serioase”. Începând cu iulie 2019, s-au creat restanțe la salarii pentru mai mult de două luni.
La 22.10.2019, Inspectoratul Muncii al Sindicatelor a întocmit un proces-verbal privind încălcările din partea angajatorului, depistate la întreprindere. E vorba de nerespectarea termenelor de achitare a salariilor, netransferarea cotizațiilor sindicale în contul organului sindical, precum și alte încălcări. La 16.12.2019, Inspectoratul de Stat al Muncii a stabilit, de asemenea, un termen de 30 de zile pentru înlăturarea încălcărilor scoase la iveală.
Însă nici până la începutul pandemiei nimic nu s-a schimbat spre bine, din păcate. La 16 aprilie 2020, la întreprindere se înregistra o astfel de situație: restanțe salariale, pentru perioada octombrie 2019 – februarie 2020, în valoare de 4 mln. 459 de mii de lei; s-au calculat datorii la cotizații sindicale, pentru perioada mai 2018 – martie 2020, în valoare de 297 de mii de lei.
Cine ar avea de câștigat în urma lichidării întreprinderii „Moldovahidromaș”?
Întreprinderea este în șomaj tehnic deplin, de la 30 martie până la 31 mai anul curent. În mod similar și-au încheiat activitatea astfel de giganți ai industriei, precum ar fi Uzina de Frigidere, Uzina de Mașini Agricole, Uzina de Tractoare, „Alimentarmaș”, „Introscop” și alte întreprinderi. Pe teritoriul lor activează în prezent buticuri, întreprinderi de producere a cablajelor, iar unele spații sunt date în arendă pentru depozitare, ceea ce este specific țărilor de mâna a treia și corespunde intereselor unor politicieni.
În tinerețea mea, politicienii ne încurajau cu viitorul luminos al socialismului, în prezent – cu viitorul trai prosper, ca în țările europene. Însă tot mai des îmi amintesc de cuvintele bunelului meu: „Ca o căruță să meargă mai repede, pune în fața cailor un braț de fân”.
Cu toate metodele incorecte de luptă împotriva sindicatului de la întreprindere și, deci, împotriva angajaților, acum mă miră că o mână de entuziaști au rezistat ani de zile, punându-și în pericol sănătatea și bunăstarea, activând, în pofida furtunilor, intrigilor și capcanelor legislative. Oare conducerea țării nu mai are nevoie de astfel de întreprinderi? Sau poate că teama politicului este că industria din Republica Moldova are șanse la o viață mai bună? Cine are de câștigat din asta? – iată întrebarea.
Efim BAJUREANU,
președintele comitetului sindical de la SA „Moldovahidromaș”, vicepreședinte al Federației „SindRăutMaș”
