O ecografie a economiei informale din țară

Foto: neskaties.lv

Până acum s-a vorbit despre mai multe sume fabuloase la care se măsoară daunele pricinuite bugetului ţării de către economia informală. Este vor­ba ba de 10 miliarde, ba de 30 de miliarde de lei, anual. Însă, din păcate, pentru confirmarea acestor cifre nu se aduceau nişte calcule concrete, nu ni se lămurea în mod clar după care metodologii se măsurau respectivele dimensiuni ale pierderilor de bani publici. Ei bine, cu ocazia lansării nou­lui program de ţară privind munca decentă, Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) a prezentat un studiu care conţine o analiză cuprinzătoare privind economia informală în Republica Moldova, pentru care a muncit doi ani, 2014 şi 2015, o echipă tehnică a OIM în colaborare cu cei mai buni experţii locali de profil.

Ca atare, studiul OIM comportă două merite importante. Primul este că ar putea servi drept temelie, punct de pornire pentru dezvoltarea strategiilor, a politicilor, acţiu­nilor de advocacy privind abordarea muncii nedeclarate în mediul antreprenorilor şi al lucrătorilor din economia informală  şi de a facilita, în felul acesta, legalizarea acesteia. Al doilea merit este că, în fine, se vine cu niş­te date concrete dovedite prin analize şi cer­cetări minuţioase ale experţilor şi oamenilor de ştiinţă privind amploarea daunelor pro­vocate ţării de către economia informală.

Astfel, potrivit studiului, amploarea pier­derilor cauzate de acest fenomen se ridică la peste 23 procente din produsul intern brut. Dacă ne raportăm la PIB-ul din 2014, pen­tru că cifrele de anul trecut încă nu au fost făcute publice, ar reieşi că bugetul ţării a fost lipsit de aproape 26 de miliarde de lei sau echivalentul a aproape 90 la sută din venitu­rile bugetului de stat planificate pentru anul trecut. Din această sumă enormă am putea mări pensiile în ţară de aproape trei ori, adi­că cuantumul mediu al pensiei lunare a unui om în etate care a muncit o viaţă întreagă, ar putea fi mărit până la peste patru mii de lei, faţă de o mie şi ceva de lei cât se plăteşte as­tăzi. Nu ar trebui majorată vârsta de pensio­nare, pentru care insistă tot mai frecvent în ultimul timp Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, pentru a micşora cheltu­ielile bugetului de asigurări sociale de stat.

Climatul de afaceri este ostil

Printre principalii factori care încurajea­ză economia informală în Republica Moldo­va, studiul OIM relevă climatul de afaceri din ţara noastră, care se arată ostil dezvol­tării businessului. În ciuda unei ameliorări uşoare a indicelui „Doing Business” pe ţară, totuşi, cele mai grave probleme periclitează prosperarea afacerilor sau, mai rău, chiar s-a consemnat o înrăutățire a situației. De­vine tot mai anevoios să obţii o autoriza­ţie de construcţie, să activez în regimul de comerţ transfrontalier, să obţii o sursă de energie electrică, circumstanţe ce erodează competitivitatea sectoarelor de construcţii, ale transporturilor şi industriei, care sunt tocmai cele mai expuse pericolului sectoru­lui informal.  Drept urmare, scad

angajările de braţe de muncă, aceasta fiind una dintre cauzele principale ale extinderii fenomenu­lui „muncii la negru”.

Povara fiscală şi administrativă îi împinge pe patroni spre economia subterană

În procesul efectuării cercetărilor, patro­nii de companii au denunţat şi povara fisca­lă prea apăsătoare. Deşi experţii OIM sunt de părere că impozitele în ţara noastră nu sunt mai mari decât în alte ţări din regiune. Această percepţie vine ca urmare a faptului că angajatorii plătesc mai multe impozite, taxe decât angajaţii. În susţinerea acestei opinii este şi situaţia în care întreprinde­rile sunt responsabile pentru plata a 80 de procente din totalul contribuţiilor sociale. Un alt impediment în acest context este şi administrarea fiscală imperfectă, ceea ce re­prezintă o constrângere semnificativă pen­tru dezvoltarea afacerilor.

Tot în această ordine idei, studiul OIM punctează calitatea joasă a bunurilor şi ser­viciilor publice. Oameni sunt puţin infor­maţi vizavi de felul de gestionare a finanţe­lor publice, iar încrederea faţă de sistemul de pensii este una lamentabilă. Drept conse­cinţă, toţi aceşti factori generează o poziţie reticentă faţă de achitarea datoriilor în ra­port cu bugetul ţării.

Dar mai apăsătoare decât impozitele, ta­xele, contribuţiile plătite în bugetul public, se arată în studiu, este povara administra­tivă de reglementare a afacerilor, care în­corsetează activitatea agenţilor economici. Aceasta intervine ca urmare a activităţilor ineficiente, birocratice ale autorităţilor pu­blice, precum şi a calităţii proaste a actelor de reglementare, ceea ce le ia mult timp în­treprinderilor pentru a se conforma cerinţe­lor acestora, la care se mai adaugă şi costuri mari de oportunitate. Efectul secundar al acestor restricţii exagerate de ordin insti­tuţional şi reglementator îl constituie creş­terea indicelui de corupţie în ţara noastră, care este privit drept unul dintre factorii de bază de extindere a economiei subterane.

Ineficienţa sistemului judiciar provoacă lipsă de siguranţă

O deficienţă fundamentală a economiei moldoveneşti care generează o stare de in­certitudine, lipsa de siguranţă a investitori­lor, dar şi al angajaţilor, conform OIM, este fragilitatea statului de drept şi ineficienţa sistemului judiciar. De obicei, Republica Moldova se află în subsolul clasamentelor internaţionale la capitolul protecţia dreptu­rilor de proprietate, respectarea principiului statului de drept şi independenţa justiţiei. Astfel, sunt şterse avantajele activităţilor economice formale, întreprinderile sunt de­terminate să realizeze principiul angajării informale a lucrătorilor. Accesul redus la ac­tul de justiţie afectează gradul de siguranţă al salariaţilor, îi lipseşte pe aceştia de instru­mente reale de influenţare a angajatorilor în ceea ce priveşte renunţarea la metodele de angajare informală.

Nici cadrul concurenţial din ţara noastră ne este orientat spre stoparea, micşorarea economiei informale. Acesta se dovedeşte ineficient, creează multe bariere, probleme care generează o politică agricolă defectuoa­să, lipsă de rezultate în ceea ce priveşte apli­carea politicilor antimonopol, un nivel mare de concentrare a activităţilor corporative pe un număr mic de producători, nu încura­jează investiţiile. Desigur, în aceste condiţii vicioase, instrumentele economiei de piaţă nu sunt în măsură să elimine întreprinderile care activează în sectorul informal.

Lipsesc instrumente reale de profilaxie şi combatere

a sectorului informal

Însă, după estimările Organizaţiei Inter­naţionale a Muncii, unul dintre principalele motive care încurajează activitatea între­prinderilor din economia subterană îl repre­zintă costurile reduse pe care trebuie să le suporte acestea pe fundalul unei activităţi superficiale, a instituţiilor statului abilitate cu funcţii de control. OIM accentuează că activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii, o instituţie-cheie în ceea ce priveşte preveni­rea şi sancţionarea ocupării informale, este limitată de lege în a-şi exercita funcţiile pen­tru care a fost gândită, creată. Obligaţia de a informa întreprinderile cu cel puţin cinci zile înainte de a purcede la control afectează în mod capital capacitatea acestei instituţii de a depista şi sancţiona întreprinderile in­formale. În aceste condiţii, nici nu este de-a mirării că acestea se înmulţesc ca ciupercile după ploaie.

Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova speră că cel de-al patrulea Program de țară privind munca decentă va contribui la promovarea drepturilor şi intereselor tuturor partenerilor sociali, inclusiv ale membrilor de sindicat.