Numărul angajaţilor din economia naţională s-a redus cu aproape 60 de mii de persoane

Foto: vocea.md

La sfârşitul anului trecut, populaţia ocupată a ţării care include, potrivit definiţiei Bi­roului Naţional de Statistică, toate persoanele de la 15 ani în sus, care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră într-o săptămână, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii, număra doar 1 milion 113,1 mii de cetățeni. Adică, cu 59,7 mii de per­soane sau cu 3,7% mai puţin faţă de anul precedent. Este un dezastru, dacă avem în ve­dere că nici chiar în anii în care ţara a fost lovită de criza economică mondială nu s-a în­registrat o asemenea deteriorare a pieţei muncii. Amintesc că cea mai mare reducere a forţei de muncă s-a produs în anul 2009, când populaţia ocupată s-a micşorat cu 2,9%.

Eşec al politicii statului în domeniul agriculturii

Desigur, o explicaţie ar fi în­cetinirea ritmului de creştere economică pe care a înregistrat-o țara anul trecut. Astfel, produ­sul intern brut s-a extins cu doar 4,6%, de două ori mai puţin faţă de 2013. În acelaşi timp, anul trecut a fost unul rodnic pentru agricultură şi totuşi, acest sector al economiei naţionale a pierdut aproape 14 mii de lucrători sau 4,5% din numărul salariaţilor. Sergiu Bernevec, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicate­lor din Agricultură şi Alimentaţie „AGROINDSIND” din Republica Moldova, consideră scăderea ca­tastrofală a numărului locurilor de muncă în domeniul agricul­turii drept o consecinţă a politi­cii pe care a promovat-o statul nostru în ultimii ani în sectorul agricol, nu a încurajat păstrarea şi crearea locurilor de muncă în sfera dată.

La întreprinderile în care activează organizaţii sindicale nu se pierd locurile de muncă

Dimpotrivă, insistă el, prin toate metodele, inclusiv fiscale, s-a exercitat o presiune asupra angajaţilor din agricultură pen­tru a-i determina pe aceştia să părăsească sectorul real şi să ac­tiveze în economia subterană. În acest context, el face referinţă la deficienţele modului de achitare a contribuţiilor în fondurile de asigurări sociale de stat de către lucrătorii din agricultură. Potrivit legislaţiei în vigoare, explică pre­şedintele „AGROINDSIND”, pro­prietarii de terenuri agricole plă­tesc aceste taxe în mod benevol. Adică, în funcţie de dispoziţia lor de a încheia un contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale. Profitând de această indulgenţă a legii, mulţi agenţi economici din agricultură sunt ispitiţi să recur­gă la angajări informale ale sala­riaţilor. În consecinţă, aici acti­vează acelaşi număr de angajaţi, însă, în contabilitatea agentului economic se înregistrează un nu­măr mai mic de salariaţi. Evident, suprafeţele terenurilor agricole din ţară rămân aceleaşi, în timp ce numărul lucrătorilor scade.

Pentru a preveni, a opri exodul masiv al salariaţilor agricoli din sectorul real în economia subte­rană, Sergiu Bernevec propune crearea condiţiilor egale de impo­zitare pentru toţi reprezentanţii acestui domeniu. El a remarcat că „AGROINDSIND” a insistat în repetate rânduri să fie intro­dus impozitul unic în agricultu­ră. Adică, toţi cei care activează în acest sector, indiferent că este proprietar sau salariat, să fie obli­gaţi să achite impozite, alte taxe fiscale, conchide dumnealui.

Sfera construcţiilor, pusă pe butuci

În mod sigur, cea mai mare scădere a numărului de lucrători, tocmai 14,4%, a înregistrat sfera construcţiilor. Victor Talmaci, preşedintele Federaţiei Sindica­telor din Construcţii şi Industria Materialelor de Construcţii „SIN­DICONS” din Republica Mol-

dova, confirmă că situaţia în con­strucţii este alarmantă. În con­diţiile în care se atestă un nivel înalt al migraţiei interne, preci­zează el, practic, este imposibil de a afla o cifră exactă referitor la numărul angajaţilor care lucrea­ză pe şantierele ţării. De obicei, în construcţii sunt angajate per­soane din mediul rural, conform unui volum concret de muncă, mai precizează Victor Talmaci. Astfel încât, după ce este dat în exploatare vreun obiectiv, nimeni nu se preocupă de soarta acestor oameni de la ţară. Majoritatea covârşitoare a persoanelor din sate sunt angajate în condiţii ile­gale, formează sectorul informal din construcţii. Nu primesc sa­lariile la timp. Ne propunem să discutăm aceste probleme în cad-rul comisiei tripartite Guvern–Sindicate–Patronate, însă, până la momentul de faţă, constată preşedintele „SINDICONS, nu a fost numit preşedintele Comisiei naţionale pentru consultări şi ne­gocieri colective.

De fapt, nu este pentru prima dată când anumite ramuri ale economiei naţionale înregistrea­ză pierderi însemnate de locuri de muncă. Ca de obicei, sectorul serviciilor întotdeauna venea ca un colac de salvare. Acesta absor­bea surplusul de forţă de muncă ce se crea în alte segmente ale economiei naţionale. Însă, deşi are o pondere de aproape 55% din populaţia ocupată a ţării, sec­torul serviciilor a lăsat şi el fără loc de muncă peste 27 de mii de persoane.

Valentina Mazur, preşedin­ta Sindicatului Lucrătorilor din Comerţ, Alimentaţia Publică, Cooperaţia de Consum, Servicii, Restaurante şi Hoteluri „SindLU­CAS”, precizează că, de regulă, întreprinderile care au organiza­ţii sindicale nu permit reducerea locurilor de muncă. De altmin­teri, Valentina Mazur a precizat că doar 90 de întreprinderi din cele aproape 18 mii de unităţi din sfera serviciilor din ţară au organizaţii sindicale. Din contra, remarcă preşedintele „SindLU­CAS”, agenţii economici care nu permit angajaţilor să-şi formeze propriile structuri sindicale înre­gistrează mari fluctuaţii de cad-re. De obicei, explică dumneaei, patronii acestor firme angajează legal un număr infim de salariaţi, în timp ce majoritatea lucrători­lor nu au încheiat un contract de muncă. Îndeosebi, a luat amploa­re fenomenul muncii „la negru” în reţeaua de întreprinderi din alimentaţia publică.

Preşedinta „SindLUCAS” este de părere că patronii firmelor din sfera serviciilor măsluiesc înadins datele privind numărul de angajaţi, în sensul micşorării, tocmai pentru a plăti sume mai mici de bani la stat cu titlu de im­pozite, alte taxe fiscale. Din păca­te, spune Valentina Mazur, ori­cât am insista să ne implicăm în combaterea fenomenului ocupă­rii informale din sfera serviciilor, nu putem face nimic, deoarece patronii firmelor fără organizaţii sindicale nici nu permit să intrăm pe teritoriul acestora, iar acolo unde avem organizaţii primare, practic, munca „la negru” este exclusă.

Guvernarea, înfrântă de sectorul informal

Admit că s-a produs o scăde­re reală a numărului de locuri de muncă la nivel de ţară, cauzată de încetinirea ritmului de creş­tere economică. Dovadă este şi faptul că, pe parcursul anului trecut, aproape 13 mii de persoa­ne au plecat peste hotare să-şi caute un loc de muncă. În acelaşi timp, trebuie să remarcăm că nu toate acele aproape 60 de mii de persoane care au rămas fără loc de muncă, conform datelor statistice oficiale, au avut posi­bilitate să plece în străinătate în căutarea unei surse de existenţă. Deci, zeci de mii de oameni au rămas să-şi câştige o bucată de pâine în ţara lor. Din ce surse? Din indemnizaţiile de şomer? Nu aş zice. Or, numărul şomerilor a scăzut anul trecut cu 9,1%. Este clar că majoritatea absolută a sa­lariaţilor care au fost disponibili­zaţi în sectorul real al economiei şi-au găsit rostul în economia subterană. Deloc întâmplător, BNS indică o creştere de aproape 4 la sută a numărului de persoa­ne ocupate în sectorul informal. Într-un singur an!

Aşa că, după ce analizezi date­le statistice oficiale, comentariile, argumentele liderilor sindicali din ramurile economiei care au înregistrat cele mai însemnate reduceri de salariaţi nu poţi să nu te convingi de un lucru trist, şi anume faptul că politicile şi mă­surile Guvernului de a combate fenomenul muncii „la negru”, în ciuda faptului că există un plan de acţiuni în acest sens, a eşuat în mod lamentabil.