Foto: lauthoneill.com
„Vă rog să explicați mai detaliat ce înseamnă nulitatea contractului individual de muncă și care sunt aspectele juridice ale acestuia?
Vladimir Suveică, Chișinău”
Potrivit şefului Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, nulitatea contractului individual de muncă, în esență, constituie o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de legislație cu privire la încheierea acestuia. Art. 84 din Codul muncii stabilește că nerespectarea oricărei dintre condițiile stabilite de lege pentru încheierea contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
Deși Codul muncii nu vine cu prea multe reglementări la acest capitol, am putea concluziona în acest sens că nulitatea contractului individual de muncă poate fi absolută sau relativă. Nulitatea contractului individual de muncă în totalitatea lui, adică absolută, se aseamănă cu încetarea acestuia. Deosebirea esențială dintre nulitatea absolută și cea relativă constă în aceea că prima sancționează nerespectarea dispozițiilor legale imperative în legătură cu încheierea contractului de muncă, pe când a doua se întemeiază pe motive ocrotite de lege la aplicarea dispozițiilor ce cuprind reglementări în favoarea sa.
Printre cazurile în care nerespectarea legii atrage nulitatea absolută a contractului individual de muncă pot fi menționate: încheierea contractului cu o persoană a cărei încadrare în muncă este interzisă de lege (minori sub 15 ani, persoane private de instanța de judecată de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita o anumită activitate în funcțiile și activitățile respective); încadrarea într-un post neprevăzut de statutul de funcții sau de Clasificatorul-standard al ocupațiilor, funcțiilor etc. Nulitatea absolută va lovi și încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale.
Nulitățile relative ale contractului individual de muncă sunt cele determinate de vicii consimțământ-eroare, de acțiuni frauduloase întreprinse cu scopul de a înșela, de a determina săvârșirea unui act juridic dubios.
Nulitatea contractului este considerată ca un mijloc juridic de înlăturare a încălcărilor legale sau de restabilire a concordanței acestuia cu cerințele legii. Clauza contrară legii, din contractul de muncă, va fi nulă și, ca atare, nu va produce efecte juridice, dar actul va rămâne în vigoare, dacă va fi posibil, analizându-se celelalte clauze care nu contravin legii. De exemplu, dacă în contract au fost stipulate condiții de remunerare a muncii sub nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare (convențiile colective, contractul colectiv de muncă etc.), aceste condiții vor fi considerate nule și înlocuite cu cele prevăzute și garantate de reglementările legale, dar contractul va rămâne în vigoare, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții privind validitatea lui.
În această ordine de idei, art. 84, alin. (3) din Codul muncii specifică următoarele: „Nulitatea contractului individual de muncă poate fi înlăturată prin îndeplinirea condiţiilor corespunzătoare impuse de Codul muncii”. Dacă o clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabilește pentru salariat drepturi sub limitele impuse de legislație, de convențiile colective sau contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispozițiile legale, convenționale sau contractuale minime aplicabile.
Constatarea nulității contractului individual de muncă, după cum se observă din cele menționate mai sus, nu are efect retroactiv, ea produce efecte doar pentru viitor.
Nulitatea contractului de muncă decurge din lege și nu din voința organului competent să decidă asupra contractului. Dacă părțile nu cad de acord asupra nulității, litigiul este soluționat de instanța de judecată.
