O meserie cu standarde înalte, responsabilități uriaşe și care ar putea băga spaimă şi în cei mai curajoşi bărbaţi. De aproape 30 de ani, cabina macaralei i-a devenit a doua casă, iar odată urcată în „biroul” său, nu coboară până nu termină ce are de făcut. Vorbim despre Nina Cebotari, membră de sindicat din cadrul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, singura femeie macaragiu de la întreprindere.
Este femeia care a ales din întâmplare să spargă stereotipurile şi să se facă remarcată în domenii care sunt practicate preponderent de bărbaţi.
În copilărie, ca orice fată, se vedea medic, profesoară, frizeriță sau bucătăreasă. Când a crescut, a ales să se facă bucătăreasă, muncind o perioadă într-o cantină din Chișinău. De la bucătăreasă până la macaragiu nu au fost decât câțiva pași. „Am ajuns macaragiu din întâmplare. După ce am lucrat bucătăreasă, mi s-a propus să aleg și alte meserii, care erau libere la întreprinderea unde lucram. Pe atunci era un loc liber de macaragiu. Mi-am spus: de ce să nu încerc?”, își amintește femeia.
Acum, din cele trei echipe de macaragii de la „Termoelectrica”, ea este singura femeie. „Știți, este interesant și nu regret pentru nici o clipă că am ales această meserie, chiar dacă este destul de periculoasă. Trebuie să porți răspundere nu doar pentru obiectul pe care îl ridici, dar și pentru oameni. Macaraua este aceeași mașină pe care o conduci și trebuie să o simți”, ne spune Nina Cebotari.
Nu are frică de înălțime
Nu-i este frică de înălțime și spune că acesta ar fi principalul impediment pentru o astfel de meserie. „Atunci când am decis să fiu macaragiu, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă urc în macara să văd dacă nu am frică de înălțime. Dacă nu ai frică, este deja un plus, că restul le înveți. Până a mă urca în ea să execut lucrări, am urmat șase luni de cursuri”, își amintește Nina Cebotari.
Profesia de macaragist cere multă responsabilitate și putere de concentrație, ne spune angajata. „Sunt greutăți mari pe care, până le ridici, transpiri în spate, de parcă le duci tu. Într-adevăr, ai emoții. Ridicăm greutăți de până la 40 de tone. Trebuie multă răbdare și dăruire. La toate se adaugă și buna dispoziție. Să ai zâmbet pe față și speranța că pentru orice problemă întâlnită se găsește și răspuns. Sunt colegi care chiar m-au întrebat: „doamna Nina, dar dumneavoastră aveți probleme? Mereu sunteți binedispusă și cu zâmbetul pe buze”. Zic: „ca orice om, am și eu probleme, doar că ele rămân după poartă. Am intrat la serviciu, am zâmbit. Colegii nu trebuie să știe ce este în sufletul meu”, a povestit angajata.
Protejată de colegi
Și, cum face parte dintr-un colectiv de bărbați, doamna Nina ne spune că se simte nu doar mândră că muncește aici, dar e și protejată. „Uneori sunt chiar alintată. Dacă apare vreo comandă, îmi zic că se duc ei, chiar dacă este rândul meu. Ne împăcăm foarte bine. Suntem prietenoși. Chiar dacă uneori ei mai sunt fără dispoziție, le mai zic o glumă, le mai povestesc ceva hazliu și le trece totul”, ne-a mărturisit Nina Cebotari.
În tot ceea ce face, o susține nu doar familia, dar și cei care o cunosc. „Acasă și toți cei care mă cunosc sunt obișnuiți cu munca mea. De fire sunt mai bărbătoasă, mă implic în munci pe care trebuie să le facă un bărbat. Uit atunci că sunt femeie. Lucrul este lucru și trebuie să-l îndeplinești. Da, fiind femeie, poate ar fi trebuit să mă uit la alte lucruri, dar mie îmi place fierul. Orice profesie poate fi pentru femei dacă îți place”, ne spune zâmbind Nina Cebotari.
„Practic această meserie de aproape 30 de ani şi, dacă ar fi să o iau de la înce-put, tot macaragiu m-aş face”, ni s-a destăinuit femeia despre profesia pe care o iubeşte atât de mult.
