Foto: arhivă personală
Dintr-o floare-n altă floare. Trece nasul lui… Nu, nu e vorba de Dănuț, pe care-l cunoașteți din poezia lui Iulian Filip. E vorba de un alt băiat, dar… la fel de harnic și curios. Se numește Nikita Gavrilov, are patru anișori. Cu-n zâmbet încântător, cu gropițe-n obrăjori, cu părul cârlionțat… E mereu cu ochii în patru la tot ce se petrece-n jurul lui, ca să nu piardă cumva un moment deosebit.
Vara vine la dragii bunei, la căsuța cu minuni, ce se ascunde-n umbra unor tei și nuci. E o căsuță cu pridvor, plină de flori. Livadă cu cireșe și caise. Dar știți ce-i place mult? Să lucreze cu bunelul Ion în grădina mare. Umblă din urma bunelului exclamând cu mirare: „Vai, bunele, ce multe roșii, varză, morcovi ai! Dar strugurii?! Coacăza mă cheamă să o gust! Zmeura îmi zâmbește vesel! E minunat aici!”.
– Bunele, vreau și eu să fiu înalt și puternic ca tine!
– Da, nepoțele, vei fi neapărat! Dar nu uita cuvintele poetului:„ Omul harnic din ce crește? Din copilul ce muncește!”. La treabă, nepoțele!
Zinaida GAVRILOV,
bunicuță cu trei nepoți
