Negocerea contractului colectiv de muncă. Recompensa

Foto: footboom.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Angajatorul, obligat prin lege să negocieze contractul colectiv de muncă

Considerăm că angajatorul nu are altă soluţie decât să accepte negocierile propuse, iar pentru aceasta este important să cunoașteţi drepturile sindicatelor în domeniu, precum și obligațiile angajato­rului.

De exemplu, art. 26 din Codul muncii acordă sindicatelor drep­tul de a iniția și de a participa la negocierile colective pentru ela­borarea și încheierea contractului colectiv de muncă. În acest caz, angajatorul căruia i s-a transmis propunerea în formă scrisă de începere a negocierilor colective, potrivit aceluiași articol din Co­dul muncii, este obligat să purceadă la aceste negocieri în decurs de şapte zile calendaristice de la data avizării.

Art. 27, alin. (6) din Codul muncii obligă nu numai angajato­rul, dar și sindicatele, adică părțile (la negocieri colective), să-și furnizeze reciproc informațiile necesare pentru desfășurarea ne­gocierilor colective peste cel mult două săptămâni din momentul solicitării.

Art. 10 din Codul muncii obligă angajatorul să poarte negocieri colective și să încheie contractul colectiv de muncă în modul stabi­lit de Codul muncii.

În acest sens, Codul muncii (art. 32) stabilește că dacă, în trei luni din ziua derulării negocierilor, nu s-a ajuns la o înțelegere asu­pra unor prevederi ale proiectului contractului colectiv de mun­că, părțile (sindicatul, angajatorul) sunt obligate să semneze con­tractul doar pentru clauzele coordonate, întocmind, concomitent, un proces-verbal asupra divergențelor existente. Divergențele nesoluționate vor constitui obiectul unor negocieri colective ulteri­oare sau se vor soluționa în conformitate cu art. 357-370 din Codul muncii, care prevede, după caz, declararea, organizarea grevei.

Cât privește dreptul la informație, Legea sindicatelor (art. 23) specifică faptul că sindicatele sunt în drept să primească gratuit informație de la patroni nu numai pentru negocierea contactu­lui colectiv de muncă, dar în toate problemele ce țin de muncă, salariu, șomaj, dezvoltarea social-economică a unității etc. Mai mult, neprezentarea de către persoane cu funcții de răspundere a informației solicitate sau prezentarea unei informații neveridice, potrivit aceluiași articol din Legea sindicatelor, se califică drept împiedicare a activității sindicatelor.

Recompensa, stabilită de comun acord cu reprezentanții salariaților

Modul de plată a recompensei în baza rezultatelor activității anuale este determinat printr-un Regulament care este aprobat de către angajator, de comun acord cu reprezentanții salariaților (sindicatul de la unitate).