„Lucrez în ture de 24 de ore, după care urmează o perioadă de repaus de 48 de ore. De regulă, într-o lună fac 10 ture, uneori însă 11. În cazul în care fac 11 ture, patronul oricum mă plăteşte ca şi pentru 10, motivând prin faptul că sunt angajat cu salariu fix. Uneori, în cazul în care nu sunt de ajuns cadre, iau ture suplimentare (în afara orarului de muncă), pe care firma le achită în mod cinstit. Cum rămâne cu tura a 11-a, unde e adevărul în cazul dat?
Oleg Antohi, Bălți
Potrivit şefului Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion Preguza, regimul de muncă indicat în întrebarea de mai sus, în caz că durata timpului de muncă constituie 24 de ore, nu corespunde reglementărilor legale. Mai mult decât atât, acesta constituie o încălcare a prevederilor art. 100 din Codul muncii, care dispune că durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăși 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. În același timp, pentru anumite genuri de activitate, unități sau profesii, potrivit aceluiași articol din Codul muncii, angajatorul poate stabili doar în temeiul convenției colective o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puțin 24 de ore.
Autorul scrisorii nu a indicat durata concretă a zilei de muncă (a schimbului de muncă), și nici timpul lucrat. În caz că a activat pe schimburi cu o durată de 24 de ore, el este în drept să solicite retribuirea muncii prestate în condițiile muncii suplimentare (art. 157 din Codul muncii), adică pentru primele două ore – în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite pe unitate de timp, iar pentru orele următoare – cel puțin în mărime dublă.
În cazul retribuirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare, retribuirea muncii suplimentare se efectuează în condițiile alin. (2) al art. 157 din Codul muncii, a mai precizat şeful Departamentului juridic al CNSM.