Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. | |
La întrebările primite la redacţie va răspunde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA. | |
Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39 | |
Luni şi joi de la 14.00-16.00. |
Munca retribuită pentru fiecare unitate de producție
Angajatorul a emis un ordin prin care a stabilit lucrările pe care trebuie să le efectueze fiecare salariat în parte, cu achitarea salariului la finalizarea acestora. Am fost obligat să semnez că sunt de acord cu aceasta. Puteți să-mi spuneți cum să procedez?
Adrian Snegur, Chișinău |
Potrivit art. 135, alin. (2) din Codul muncii, formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie financiară, se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective şi în cele individuale de muncă.
În cazul dumneavoastră, angajatorul a stabilit în cadrul unității retribuirea muncii în acord, care se caracterizează prin faptul că munca salariatului este retribuită pentru fiecare unitate de producție confecționată, potrivit tarifelor în acord.
Tarifele de retribuire a muncii în acord sunt stabilite conform dispozițiilor art. 170 din Codul muncii. Astfel, tarifele se stabilesc pornindu-se de la categoriile de muncă, salariile tarifare (salariile funcţiei) şi normele de producţie (normele de timp) în vigoare.
Totodată, potrivit art. 50 din Codul muncii, angajatorul nu are dreptul să ceară salariatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă.
Mai mult decât atât, ordinul angajatorului prin care a indicat salariaților efectuarea anumitor volume de lucrări este nefondat și nu poate avea efect juridic, deoarece schimbarea formei de salarizare, adică trecerea de la plata muncii pe unitate de timp la plata muncii în acord, poate avea loc doar prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective şi în cele individuale de muncă (art. 135, alin. (2) din Codul muncii).
Prin urmare, în situația dumneavoastră, vă puteți adresa la Inspectoratul de Stat al Muncii în vederea efectuării unui control de stat la unitatea unde activați privind respectarea de către angajator a drepturilor care vă aparțin conform contractului individual de muncă.
Concediul fără plată, un drept, nu o obligație a lucrătorilor
Lucrez în calitate de recepționist. Deja de două luni, contabilul de la unitate îmi spune să plec în concediu neplătit. Are dreptul să mă oblige?
Vasile Strungă, Orhei |
Potrivit art. 120 din Codul muncii, din motive familiale şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 60 de zile calendaristice, iar în acest scop este emis un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre).
Pornind de la dispoziția articolului respectiv, concediul neplătit este un drept al salariatului, dar nu o obligație, și poate fi folosit la propria dorință (inițiativă) a acestuia.