Vă rog să ne explicați ce reprezintă munca prin cumul și ce restricții prevede legea în acest sens? Care sunt condițiile încetării contractului individual de muncă prin cumul?
Mădălina Ermurachi, Strășeni
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Munca prin cumul, potrivit art. 267 alin. (1) din Codul muncii, reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.
Astfel, după cum rezultă din norma prenotată, salariatul care prestează muncă prin cumul, deja are un loc de muncă de bază și în timpul liber de această muncă, adică în afara orelor de program, el îndeplinește o altă muncă în temeiul unui alt contract individual de muncă.
Legislația nu interzice încheierea unor contracte individuale de muncă prin cumul cu mai mulți angajatori, dacă aceasta nu contravine legislației în vigoare. Munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiași unităţi, cât și în alte unităţi.
În contractul individual de muncă se cere să fie indicat, în mod obligatoriu, că munca se prestează prin cumul
Important de menționat că, pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază. Însă în contractul individual de muncă se cere să fie indicat, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul.
Salariații angajați prin cumul, potrivit art. 267 alin. (6) din Codul muncii, beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și ceilalți salariați din unitatea respectivă.
Cu referire la restricții, art. 261 alin. (1) din Codul muncii stabilește că conducătorul unității de stat, inclusiv municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat, nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare.
O altă normă legală care vizează limitarea muncii prin cumul o constituie art. 269 din Codul muncii, care dispune că angajatorii, de comun acord cu reprezentanții salariaților (organul sindical de la unitate), pot prevedea anumite restricții la prestarea muncii prin cumul numai pentru salariații cu anumite profesii, specialități și funcții, cu condiții și regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea procesului de producție.
Particularitățile muncii prin cumul pentru unele categorii de salariați (muncitori, cadre didactice, personal medico-sanitar și farmaceutic, personal din sfera cercetare-dezvoltare, salariați din cultură, artă, sport etc.) se stabilesc de Guvern, după consultarea patronatelor și a sindicatelor (art. 268 din Codul muncii).
În ceea ce privește încetarea contractului individual de muncă prin cumul, este de menționat un aspect important. Pe lângă temeiurile generale de încetare a contractului individual de muncă, contractul încheiat cu salariatul care prestează muncă prin cumul poate înceta și în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcția respectivă ca profesie, specialitate sau funcție de bază.
Cu alte cuvinte, dacă angajatorul decide să angajeze o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcția respectivă ca profesie, specialitate sau funcție de bază, atunci acesta (angajatorul) este în drept să înceteze contractul de muncă prin cumul în temeiul art. 86 alin. (1) lit. s) din Codul muncii.
La desfacerea contractului individual de muncă cu salariatul angajat prin cumul, în legătură cu lichidarea unității, cu reducerea numărului sau a statelor de personal sau în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia (funcția) respectivă ca profesie (funcție) de bază, acestuia i se plătește o indemnizație de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu lunar (art. 274 din CM).
