Munca prin cumul. Reglementarea func­ţionării sindicatelor. Durata contractului colectiv

Foto: intertradedynamics.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Munca prin cumul este prestată în temeiul unui contract distinct

Potrivit art. 267 alin. (1) din Codul muncii, munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.

Mai mult decât atât, alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte că în contractul individual de muncă se indică în mod obligatoriu că munca respectivă este prestată prin cumul.

Fără ca drepturile şi libertăţile fundamentale să fie limitate

Funcţionarea sau activitatea sindicatelor poate fi reglementată prin lege doar în măsura în care să nu limiteze drepturile şi liber­tăţile fundamentale ale acestora. Legislaţia cu privire la sindicate are menirea să promoveze principiile democratice ale libertăţii sindicale, să garanteze respectarea drepturilor sindicatelor, con­form convenţiilor 87 şi 98 ale Organizaţiei Internaţionale a Mun­cii şi actelor normative naţionale.

În această ordine de idei, Comitetul pentru Libertate Sindicală al Consiliului de Administrare al Biroului Internaţional al Muncii a stabilit că dispoziţiile legale care reglementează în detaliu func­ţionarea sindicatelor prezintă riscuri grave de ingerinţă a autori­tăţilor publice.

Dispoziţiile legale trebuie să stabilească doar cadrul general în care sindicatelor le este oferită o autonomie cât mai mare posibi­lă în funcţionarea şi administrarea lor. Restricţiile asupra acestui principiu ar trebui să aibă ca unic obiectiv protecţia intereselor membrilor de sindicat şi garantarea funcţionării democratice a organizaţiilor sindicale.

În opinia comitetului, statul poate lua măsuri legitime pentru a se asigura că statutele şi regulamentele sindicatelor sunt elaborate în conformitate cu legea.

Dispoziţiile legale detaliate sau prea restrictive în acest dome­niu pot împiedica, în practică, crearea şi dezvoltarea organizaţiilor sindicale.

Practica aplicării legislaţiei naţionale cu privire la sindicate, începînd cu anul 2000 (după adoptarea Legii sindicatelor), ne-a demonstrat anumite rezerve care determină necesitatea perfecţio­nării nu numai a Legii sindicatelor, dar şi a statutelor acestora.

Durata contractului colectiv, nu mai mică de un an

Contractul colectiv de muncă este un act juridic încheiat în for­mă scrisă între salariaţi şi angajator de către reprezentanţii aces­tora şi, de aceea, legiuitorul, prin art.33 alin. (11) din Codul mun­cii, a determinat că durata contractului colectiv de muncă este stabilită de către părţi, dar nu poate fi mai mică de un an.