„Moldova se află în pragul unei catastrofe sociale”

 

 

– Un milion de cetățeni plecați e mult pentru Moldova. De vină e politica neadecvată a Guvernu­lui, Patronatului care nu oferă condiții decente de muncă sau sunt alte motive?

– Eu cred că angajatorii sunt vinovați, în primul rând, şi politicile ineficiente ale statului, care nu oferă locuri de muncă și salarii decente, în al doilea rând. Oamenii caută condiţii mai bune de muncă. E fi­resc. Ei trebuie să-şi întreţină familiile, să-și educe copiii. Dar școala costă. În străi­nătate, salariile sunt mai mari și ei pleacă. Noi trebuie să identificăm soluții urgent, pentru că foarte curând se vor deschi­de porțile Europei pentru moldovenii cu pașapoarte albastre, iar riscul depopulării bruște a Moldovei va crește. Am discutat despre aceasta cu cei de la Fondul Mone­tar Internațional (FMI). Le-am explicat că noi avem nevoie de credite preferențiale, deoarece condițiile de creditare impuse de băncile din Moldova sunt sufocante mai ales în ceea ce privește construcția dru­murilor și locuințelor. Și încă un detaliu: după toate frământările geopolitice din ultimul timp, mulți dintre moldovenii care muncesc astăzi în Rusia vor fi alungați acasă.

 

Citește și: Ce le oferă Guvernul moldovenilor întorşi acasă din străinătate?

 

Este oare gata Moldova să-i asigu­re cu locuri de muncă plătite pe măsura experienței acumulate de ei?

– Da, dar odată cu liberalizarea regimului de vize cu UE și semna­rea Acordului de Asociere și de Li­ber Schimb apar oportunități noi. Adevărat, moldovenii nu vor avea dreptul să se angajeze în UE, dar se deschid porțile spre o piață nouă. Pe de altă parte, nu putem ignora faptul că până acum moldovenii plăteau sume enorme unor firme obscure ca să ajungă ilegal în Eu­ropa, iar acum vor putea face asta pur și simplu având pașaport bio­metric.

– Pericolul depopulării țării după libe­ralizarea regimului de vize există. Acest pericol se va menține atâta timp cât anga­jatorii din alte țări vor oferi condiții mai bune de muncă. Pe de altă parte, eu cred că o bună parte din cei care au vrut să plece, deja au plecat. Aceasta nu scutește, însă, Guvernul, patronatele și sindicatele de obligația de a întreprinde măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață și crearea locurilor de muncă aici, la noi acasă.

 

Omul când nu are încredere în stat, în viitor, caută să-şi pună familia la adăpost în afara ţării

 

Avem de muncit foarte mult și se impun acțiuni urgente pe această dimen­siune. Trebuie să luptăm cu economia sub­terană, să dezrădăcinăm practica achitării salariilor în plic, să creștem competitivi­tatea producţiei moldovenești, să vedem cum ne asigurăm securitatea energetică și ce putem face pentru a avea energie mai ieftină.

– Am văzut unele rapoarte alar­mante despre pericolul falimentă­rii sistemului de pensii ca urmare a migrației forței de muncă…

– Aceasta este, în viziunea mea, cea mai gravă problemă. În Republica Mol­dova, populaţia a îmbătrânit. Coeficien­tul de îmbătrânire al populaţiei este de 14 la sută, pe când în Europa este de 12 la sută.

La noi, un salariat întreţine 1,5 pensio­nari, pe când în mod normal ar trebui ca 4 salariați să întrețină un pensionar. Așa că, din punctul acesta de vedere, noi suntem pe marginea prăpastiei.

Am făcut unele cercetări și am extras o concluzie dramatică: dacă nu vom reuși rapid să-i convingem pe moldoveni să muncească acasă, ne vom pomeni cu o populație îmbătrânită, iar peste 20 de ani Moldova va avea 600 mii de salariaţi şi 1 milion 500 mii de pensionari. Cine va întreţine armata aceasta de oameni vârst­nici? Iată catastrofa socială de care ne apropiem.

 

Citește și: Salariul în plic pentru lucrător – beneficii pe termen scurt, pierderi pe termen lung

 

În fiecare an, deficitul fondului de pen­sii creşte cu 1 milion de lei moldovenești. Acest deficit nu are cum să fie acoperit, deoarece 40-50% din angajați lucrează la negru şi nu virează nici un ban în Bugetul asigurărilor sociale de stat.

– Ce ar trebui să facă statul ca să evite această dramă?

– Noi am implicat savanţii în identifi­carea unei soluţii. În primul rând, e nevo­ie ca statul să întoarcă încrederea oame­nilor. Cetățenii trebuie să fie siguri că nu vor fi minţiţi. Este un proiect foarte bun – statul compensează cu 1 leu fiecare alt leu investit într-o afacere de un moldo­vean întors de la muncă din străinătate. Dar noi deja ne-am convins – se schim­bă guvernarea și proiectele bune dispar, iar omul rămâne singur cu investiția ra­tată. Omul când nu are încredere în stat, în viitor, mizează doar pe forţele proprii şi caută să-şi pună familia la adăpost în afara ţării.

Şi mai este o problemă pe care astăzi nimeni nu o abordează. Uitaţi-vă ce dife­renţă există între salariaţii de rând, care primesc un salariu mediu de 3.500 lei (echivalentul a 190 de euro) şi o altă cate­gorie de cetățeni cu venituri de 20-30 de ori mai mari. Această bombă, la un mo­ment dat, va exploda. Și mai uitați-vă la un indicator: creșterea ratei divorţurilor. Practic fiecare a doua familie se destramă în primii doi ani de căsnicie, în mare parte din cauza lipsurilor și șomajului care ge­nerează vicii. Dar ce facem cu copiii care vor trebui să crească fără tată sau fără mamă? Eu le-am explicat experților FMI: Miracole europene în Moldova nu vor avea loc fără proiecte cu finanțare foarte sigu­ră. Băncile noastre trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de producători, faţă de ce­tăţeni. Cu aceste dobânzi exagerate la cre­dite pe care le practică băncile din Mol­dova, familiile tinere sunt condamnate la sărăcie. Noi am calculat. Ca să-şi cumpere un apartament cu trei camere, o familie tânără trebuie să muncească 50 de ani ca să ramburseze creditul.

 

Vitalie CĂLUGĂREANU