Modificarea şi completarea Codului muncii, la discreţia Guvernului

Foto: vocea.md

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova, discutat în cadrul Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, în opinia lui Ion Preguza, şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, este rezultatul unei munci îndelungate, enorme a grupului de lucru tripartit, cre­at de reprezentanţii partenerilor sociali. 

Potrivit dumnealui, discuţiile au durat aproape doi ani de zile. Graţie unor negocieri constructive, s-a ajuns la un compromis în pro­porţie de 90 la sută.  La aceasta a contribuit experienţa reprezentan­ţilor partenerilor sociali, care se respectă reciproc, cunosc normele dreptului internaţional, principiile de reglementare a raporturilor de muncă, adoptării actelor normati­ve în domeniul muncii.

La înaintarea propunerilor pri­vind modificarea şi completarea Codului muncii, a remarcat Ion Preguza, s-a avut în vedere în mod constant, imperios faptul de a nu afecta atât drepturile, interesele salariaţilor, cât şi ale angajatorilor, de a nu prejudicia reglementarea eficientă a raporturilor de muncă. S-a ţinut cont de normele dreptu­lui internaţional, îndeosebi de pre­vederile convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), ra­tificate de către ţara noastră şi de anumite directive ale UE.

În continuare, şeful Departa­mentului juridic al CNSM a punc­tat principale amendamente la Co­dul muncii.

Convenţiile colective urmează a fi încheiate şi la nivel de municipiu

Proiectul respectiv de lege pre­vede amendarea a mai bine de 40 de articole din Codului muncii. Majoritatea absolută a modificări­lor şi completărilor are scopul de a exclude orice echivoc, de a con­cretiza mecanismul de aplicare și reprezintă un compromis în sensul atingerii unui echilibru de intere­se al părţilor care au participat la negocieri. Bunăoară, pornind de la practica aplicării legislaţiei în vi­goare, sindicatele au propus ca în Codul muncii, articolul 18, punctul (c) să fie inclus dreptul parteneri­lor sociali de a încheia convenţie colectivă la nivel de municipiu.

Ac de cojoc pentru angajatorii care nu plătesc salariile

De asemenea, la propunerea sindicatelor, s-a convenit ca de prevederile contractului colectiv de muncă să beneficieze doar salaria­ţii care şi-au delegat reprezentanţii la negocierea şi semnarea contrac­tului colectiv de muncă.

S-a reuşit, la fel, la insistenţa sindicatelor, ajustarea legislaţiei ce ţine de înregistrarea convenţiilor colective la normele dreptului in­ternaţional, care statuează că aces­tea intră în vigoare la data semnării. Desigur, se menţine şi obligativita­tea înregistrării convenţiilor co­lective, însă aceasta doar pentru a pune la curent organele controlului de stat, precum este Inspectoratul de Stat al Muncii, şi a le utiliza în activitatea lor.

Un compromis a fost realizat şi în privinţa articolului 49 din Codul muncii, care stabileşte conţinutul contractului colectiv de muncă. Drept urmare, se propune de a in­dica denumirea lucrării ce urmea­ză a fi îndeplinită, în cazul în care contractul individual de muncă se încheie pe o perioadă determinată şi în felul acesta nu se lasă loc pen­tru abuz.

În unanimitate s-a căzut de acord referitor la articolul 54 din Codul muncii. Se propune ca în situaţia în care organele de control sau in­stanţele de judecată constată că în­cheierea contractului individual de muncă pe o perioadă determinată nu a avut un temei juridic, acest document să fie considerat înche­iat pentru o perioadă nedetermi­nată. În context, reprezentanţii pa­tronatelor au venit cu propunerea, pe care sindicatele au acceptat-o, ca articolul 55 din Codul muncii să permită angajatorului să încheie contracte de muncă pe o perioadă determinată în anumite situaţii, ca, de exemplu, pentru implementa­rea unui proiect investiţional sau a unui program de asistenţă tehnică şi financiară.

Noile schimbări la Codul muncii îi vor struni pe angajatorii care nu plătesc cu lunile salariile. Astfel, se propune a fi modificat articolul 78 în aşa fel, încât contractul indivi­dual de muncă să poată fi suspen­dat la iniţiativa salariatului, în caz de neachitare sau achitare parţială a salariului timp de cel puţin două luni consecutive. Însă lucrătorul va fi obligat să preavizeze angajatorul cu trei zile înainte, iar în cazul în care patronul a rezolvat problema restanţelor la salarii, angajatul este obligat să revină imediat la locul de muncă. La acest capitol, mai cu sea­mă la insistenţa investitorilor stră­ini, se propune completarea Codul muncii cu un articol nou privind desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părţilor.

Sindicatele au acceptat şi pro­punerile de modificare a legislaţiei muncii în ceea ce priveşte demisiile. Astfel, salariatul va avea dreptul la demisie cu termenul de preavizare a patronului de 14 zile, însă acesta va putea să-şi retragă cererea doar în primele 7 zile calendaristice.

Discuţiile cele mai aprige, pro­babil, s-au desfăşurat pe marginea articolului 87 din Codul muncii, care permite concedierea salari­aţilor membri de sindicat doar cu acordul comitetului sindical. As­tăzi, legislaţia muncii prevede cinci cazuri în care poate fi concediat un membru de sindicat cu acordul comitetului sindical. În timp ce proiectul presupune reducerea nu­mărului acestor prevederi cu două clauze. Potrivit noilor amendamen­te, angajatorul va putea concedia lucrătorul fără acordul, ci doar cu consultarea comitetului sindical, în situaţia în care starea sănătăţii nu corespunde funcţiei deţinute sau acesta a lipsit nemotivat de la ser­viciu timp de patru ore consecutive pe parcursul unei zile.

Una dintre cele mai interesan­te modificări ale Codului muncii vizează articolul 88, care prevede procedură de desfacere a contrac­tului individual de muncă pe mo­tivul reducerii funcţiei. În prezent, angajatorul este în drept să facă re­duceri de personal doar în situaţia în care emite un ordin prin care se invocă motivul juridic pentru ne­cesitatea reducerii funcţiei, însă, drept urmare a înţelegerii la care s-a ajuns, s-a convenit că, în afa­ră de aspectul juridic, angajatorul poate face reduceri de personal şi din considerent economic.

Se preconizează, de asemenea, un nou articol la Codul muncii şi în ceea ce priveşte mecanismul de disponibilizare a salariaţilor în le­gătură cu transferarea lor la altă unitate de muncă ce lipseşte în le­gislaţia muncii în vigoare.

Proiectul de lege pentru modifi­carea şi completarea Codului mun­cii oferă un răspuns la întrebarea dacă sunt sau nu obligaţi salariaţii să meargă să muncească pentru zi­lele de odihnă declarate lucrătoare. În acest sens, articolul 111 din Codul muncii este completat cu un aline­at care stipulează că salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu unitatea respectivă sau salariaţii ale căror contracte de muncă erau suspendate la data respectivă, pre­cum şi angajaţii care la acea dată se aflau în concediu medical, de maternitate, pentru îngrijirea copi­lului, nu sunt obligaţi să iasă la ser­viciu în ziua declarată zi lucrătoare. S-a acceptat şi propunerea patro­natelor de a majora durata conce­diului fără menţinerea salariului de la 60 de zile calendaristice până la 120 de zile calendaristice.

În prim plan, interesele şi drepturile salariaţilor

Amendamentele ce se conţin în proiectul de lege pentru modifica­rea şi completarea Codului muncii ar trebui să-i împace pe toţi,  adică atât pe angajatori, cât şi pe salari­aţi, deoarece pe întreg parcursul negocierilor tripartite guvern–pa­tronate–sindicate s-a urmărit un singur scop: atingerea unui echili­bru de interese. Sindicatele au fost şi sunt dispus să accepte orice pro­puneri venite din partea partene­rilor sociali, cu condiţia ca acestea să nu lezeze drepturile şi interesele salariaţilor, membri de sindicat, şi să corespundă normelor dreptului internaţional.