Maria Helena ANDRE: „Ați putea fi săraci economic, dar sunteți bogați prin oamenii pe care îi aveți”

Săptămâna trecută, o delegație a Biroului OIM pentru Activitățile Lucrătorilor (ILO-ACTRAV) a efectuat o vizită de câteva zile în R. Moldova și a avut mai mul­te întrevederi cu conducerea CNSM, precum și cu oficiali de la guvernare. Din delegație au făcut parte Maria Helena Andre, directoarea ILO-ACTRAV, Serge­jus Glovackas, ofițer de birou al ILO-ACTRAV, Magnus Berge, spe­cialist principal ILO-ACTRAV, Ofi­ciul din Budapesta. Vă oferim în continuare un interviu cu Maria Helena Andre.

– Doamnă Maria Helena Andre, ați putea să ne dezvăluiți, succint, care sunt obiectivele, prioritățile OIM la ora actuală, într-o lume pli­nă de contradicții și de conflicte?

– Primul obiectiv-cheie al OIM este realizarea justiției sociale. Aceasta trebuie să fie implementată în baza unui dialog social solid. Este nevoiede a soluționa problema privind inegalitățile care există în țările noas­tre. E necesar de a soluționa proble­ma decalajelor din perspectiva mun­cii decente. Mă refer atât la crearea locurilor de muncă, cât și la calitatea acestora. Este vorba și de promova­rea și respectarea standardelor OIM și a drepturilor angajaților. Avem în vedere și accesul la protecția socială universală, așa cum zicem noi, de la naștere și până la moarte. Aici este vorba de parteneriate sociale so­lide, de guverne puternice, care ar avea capacitatea să lucreze împreu­nă, ținând seama de faptul că lumea actuală nu este una statică. Trăim într-o lume dinamică și, în același timp, periculoasă. Actualmente, pe piața muncii există grupuri foarte dezavantajate. În plus, ne aflăm și în contextul unui război în regiune. Dar trebuie să conștientizăm că impac­tul acestui război asupra cetățenilor simpli se va resimți la nivel global. Ne confruntăm cu mai multe crize: ener­getică, alimentară, macroeconomică. Și nu au dispărut vechile provocări care au existat întotdeauna. Problema demografică, dificultățile tehnologi­ce, digitale și cele legate de mediu. OIM acordă atenție tuturor acestor aspecte. Dacă e să ne reamintim că timp de doi ani ne-am confruntat cu covidul, abia începem să ne redresăm economiile. Noi dorim să fim și mai buni. Dar pentru aceasta este esențial să avem pace.

– Republica Moldova mai are datorii în implementarea unor Convenții OIM în ceea ce privește munca decentă, salari­zarea etc.?

– Eu aș zice că nu există nici o țară în lume care să nu aibă astfel de lacune. De fapt, stan­dardele OIM sunt discutate ca și instrument de implementare cu guvernele, cu sindicatele, cu patronatele. Acestea stabilesc un nivel mi­nim de drepturi și obligații care trebuie să fie respectate pentru a evita competiția neloială și inechitabilă pe piața muncii. Standardele în cauză reprezintă instrumente care ajută țările să se dezvolte pe baza unor principii-cheie: anumite standarde, tratamente. Da, R. Moldova ar putea să depună mai mult efort. Deoarece prin respectarea acestor stan­darde internaționale ar putea fi gestionată mult mai bine situația pe piața muncii. Drept exemplu, cel mai recent standard OIM, care a fost aprobat în 2019, cu ocazia centenarului OIM. Este vorba de Convenția OIM nr. 190 cu privire la combaterea violenței și a hărțuirii la locul de muncă.

Prin ratificarea acestei convenții se va reuși abordarea numeroaselor probleme, lacune la locurile de muncă. Este o chestiune ce ține de un mediu favorabil la lo­cul de muncă, de organizarea muncii într-un mod potrivit, de relații adecvate la locul de muncă și de un grad de securitate mai mare în primul rând pentru angajați, dar și pentru angajatori. Este, de fapt, în interesul tuturor să fie ratificată această convenție: în intere­sul antreprenoriatului, al sindicatelor și, nu în ultimul rând, în interesul guvernării. Totuși, pentru implementarea standardelor respecti­ve este foarte important să existe voință poli­tică la nivel de guvernare. Însă doar a ratifica documentele OIM este insuficient. Ratificarea este doar un prim pas. Mult mai important decât ratificarea propriu-zisă este imple­mentarea cerințelor acestor convenții, să fie soluționate cazurile de abuz și să fie făcută evaluarea proceselor.

– Aveți stabilite bune relații de coope­rare cu sindicatele din R. Moldova. Care sunt domeniile prioritare de colaborare cu sindicatele noastre?

– Aceste domenii prioritare de coopera­re sunt stabilite prin coordonare între noi și CNSM. Intenționăm să sprijinim sindicatele să implementeze obiectivele stabilite, aprobate la Congresul IV din iunie a.c. Printre priorități se numără integrarea tinerilor pe piața muncii, crearea condițiilor favorabile pentru ca tinerii să nu părăsească țara. Doar trei exemple de conlucrare vă aduc din această perspectivă: este nevoie de a discuta despre salarii decen­te, condiții de muncă decente. Un alt aspect este economia informală, mai exact, tranziția de la munca nedeclarată din cadrul economi­ei informale către economia formală. În acest sens, este foarte important să fie asigurată securitatea socială, iar pentru aceasta este nevoie de instrumente serioase, verificate. Acest lucru este esențial pentru a soluționa problema competiției neloiale, inechitabile dintre angajatorii care achită contribuțiile so­ciale pentru angajați și ceilalți, care lucrează neformal. Dar vorbim, în primul rând, des­pre protecția lucrătorilor, deoarece aceștia sunt un element-cheie al schemei de secu­ritate socială în stat. O altă prioritate la care avem o colaborare bună o constituie salariile. O măsură urgentă ar fi aprobarea salariului minim pentru anul 2023 și cum se pot antrena sindicatele în acest proces. Totodată, dincolo de noțiunea de salariu minim, este vorba în general de mecanismul de stabilire a salarii­lor prin intermediul negocierilor colective. Un alt aspect foarte important este consolidarea capacităților CNSM în participarea ca mem­bru al structurilor tripartite la nivel de țară, dar și consolidarea din această perspectivă și la nivel sectorial, la nivel de ramură.

– Ce îndemnuri, sfaturi ați da pentru ca CNSM să devină într-adevăr o forță de temut în sensul bun al cuvântului, de care să țină seama guvernarea? Chiar dacă există Comisia tripartită, unde CNSM conlucrează eficient?

– În primul rând, i-aș îndemna să-și dez­volte capacitatea de înaintare a unor propu­neri de măsuri, de politici pentru protecția angajaților. Este nevoie de dezvoltarea capacităților de negociere cu patronatele. De fapt, negocierile colective reprezintă un in­strument excelent în dialogul dintre sindica­te și patronate, inclusiv cu privire la modelul potrivit pentru țară. În acest sens, sindicatele trebuie să-și contureze o viziune clară. Doar astfel sindicatele vor reuși să pună pe masa de discuții propuneri credibile, pragmatice. Eu plec cu o impresie foarte pozitivă că în țara dvs. aceste lucruri sunt posibile și reali­zabile. Sindicatele din R. Moldova au o con­ducere nouă, robustă, capabilă, care poate să asigure coeziunea. Respectiv, astfel puteți să recâștigați încrederea societății.

– La întâlnirea cu membrii Comitetu­lui Confederal al CNSM, ați declarat că sindicaliștii nu ar trebui să ezite să iasă la greve, în cazul unor situații mai gra­ve. Dar, pe de altă parte, ei ar putea fi acuzați de destabilizarea societății.

– De fapt, a ieși la grevă este unul din instrumentele disponibile pentru sindicate, atunci când s-au epuizat celelalte mijloace. Niciodată nu este acesta primul pas la care se va recurge. În primul rând, trebuie să fie epuizate toate celelalte posibilități: nego­cieri, dialog. Trebuie să recunoaștem: greva cere și anumite sacrificii. Când ies la grevă, muncitorii nu primesc salarii, se întrerupe funcționarea întreprinderilor. Dar uneori gre­vele sunt necesare și acest instrument poate fi folosit.

– În Declarația comună pe care ați semnat-o împreună cu dl Igor Zubcu, președintele CNSM, se pune un accent deosebit pe strategiile de îmbunătățire a justiției sociale și pe egalitatea de gen. Dar ce s-ar mai putea face în acest sens într-un stat sărac precum e R. Moldova?

– Să știți că ați putea să fiți săraci din punct de vedere strict economic, dar rămâneți bogați prin oamenii pe care îi aveți. Cel mai important este ca bogățiile disponi­bile create în interiorul țării să fie partajate într-un mod mai echitabil. Este important să fie pe deplin folosite capacitățile tuturor grupurilor sociale, printre care femeile re­prezintă o parte foarte însemnată. Trebuie să fie explorate mecanismele care le-ar permi­te femeilor să se încadreze și să se mențină în câmpul muncii, având oportunități de a progresa, de a avansa în carieră, astfel încât atunci când se pensionează să beneficieze și de o pensie decentă.

CNSM are o conducere nouă, capabilă, care poate să asigure coeziunea și să recâștige încrederea societății

În afară de distribuția echitabilă a bunurilor, este foarte important și aspectul ce ține de elaborarea de politici publice care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor, a standardelor de viață. Trebuie să fie asigurat sprijinul pentru cei mai vul­nerabili, cei mai dezavantajați în această privință. E nevoie de o abordare echilibra­tă din punct de vedere al politicii fiscale. Aici se cere un efort conjugat al celor trei parteneri sociali: guvernarea, sindicatele, patronatele.

– Ați efectuat o vizită la Vadul lui Vodă, unde sunt cazați refugiați din Ucraina. Cum v-au părut condițiile de acolo, sunt mulțumiți refugiații de felul cum sunt tratați?

– În primul rând, aș vrea să felicit guverna­rea Republicii Moldova și conducerea CNSM pentru disponibilitatea de a se implica. Este vorba de o țară săracă, pe de o parte, dar care a reușit să analizeze și nevoile altora. Eu nu cred că acest efort va fi vreodată uitat. După părerea mea, refugiații din Ucraina au rămas profund recunoscători pentru modul în care au fost găzduiți de țara dvs. și, mai exact, de modul în care au fost primiți și tratați în facilitățile sindicatelor. Nu pot să-mi imaginez cum m-aș fi simțit eu, dacă eram în locul acestor persoane. Ceea ce este evi­dent clar din discuțiile cu oamenii cu care am reușit să vorbesc este că ei își doresc cu toții să revină cât mai curând la casele lor. Această dorință a lor se datorează nu faptului că nu au fost suficient de bine tratați aici, ci pentru că dorul de casă rămâne a fi dorul de casă.

– Și ultima întrebare. Ați avut între­vederi cu mai mulți oficiali de la noi, inclusiv cu premierul Gavrilița. Ce con­cluzii ați putea trage în urma acestor întâlniri?

– Vreau să menționez că sunt foarte bu­curoasă pentru oportunitatea de a mă fi întâlnit și cu dna prim-ministru, și cu minis­trul Muncii și Protecției Sociale, și cu oficiali de la Parlament. Aceste trei întrevederi au fost cele mai importante din programul meu și vreau să vă spun că am rămas încurajată de ceea ce s-a discutat. Deoarece, pe lângă dificultățile cu care se confrunta țara dvs. în mod tradițional de mult timp, s-au mai adău­gat provocări noi, inclusiv în contextul even­tualei aderări la Uniunea Europeană. Ceea ce am subliniat în discuțiile cu oficialii statului este necesitatea ca acest proces să fie ba­zat pe un dialog social solid și pe contribuția atât din partea sindicatelor, cât și din par­tea patronatelor. Prin acordarea acestui rol important sindicatelor de a sta la masa de discuții, de a participa la procesul decizio­nal, de a fi parte la obținerea unor rezultate pozitive este cea mai bună contribuție a gu­vernării. De fapt, din partea premierului am primit semnale pozitive, încurajatoare.