Vă rog să ne explicați ce reprezintă litigiile individuale de muncă și care sunt drepturile și obligațiile salariaților la soluționarea acestora?
Maxim Oțel, Soroca
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Litigiile individuale de muncă reprezintă divergențele apărute între salariat și angajator, care nu pot fi soluționate prin negocieri directe între părți sau cu participarea sindicatelor, în problemele de asigurare a condițiilor de muncă și aplicare a lor. Pentru soluționa-rea acestora, legea prevede o anumită ordine, stabilește procedura și termenele de înaintare a plângerilor în organele competente și examinarea lor.
Dispoziția art. 354 din Codul muncii stabilește divergențele de bază dintre salariat și angajator, care se consideră litigii individuale de muncă.
Astfel, litigiile individuale de muncă reprezintă divergențele apărute între salariat și angajator care vizează: încheierea contractului individual de muncă; executarea, modificarea și suspendarea contractului individual de muncă; încetarea și nulitatea, parțială sau totală, a contractului individual de muncă; plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părțile contractului individual de muncă; rezultatele concursului și alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă.
Părți ale litigiilor individuale și ale conflictelor colective de muncă, potrivit art. 349 din Codul muncii, pot fi: salariații, precum și orice alte persoane titulare ale unor drepturi și/sau obligații, în temeiul Codului muncii; angajatorii persoane fizice și juridice; sindicatele și alți reprezentanți ai salariaţilor; patronatele; autoritățile publice centrale și locale, după caz.
Salariații sunt părți ale litigiilor individuale de muncă, atunci când acestea au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații ce le revin în temeiul legii ori al altor acte normative, precum și în temeiul contractelor colective sau individuale de muncă. Salariații pot fi părți în litigiile individuale de muncă, indiferent dacă sunt încadrați cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, cu munca la domiciliu ori cu contract de muncă temporară.
Adresarea salariatului în instanța de judecată este un drept al acestuia, dar nu o obligație
Cu referire la drepturile salariaților la soluționarea litigiilor individuale de muncă. Dreptul la soluționarea litigiilor individuale de muncă este nu numai un principiu de bază al reglementării raporturilor de muncă, dar și un drept de bază al salariatului. Litigiile individuale de muncă ce nu au fost soluționate de salariat și angajatorul persoană fizică pe cale amiabilă, potrivit art. 288 din Codul muncii, se soluționează de către instanța de judecată.
Drepturile care salariatul pretinde că i-au fost încălcate pot fi de natură patrimonială (plata salariului, plata indemnizațiilor de boală, de concediere și altele) sau de natură nepatrimonială (datele privind starea sănătății salariatului, date privind convingerile politice sau religioase ale salariatului etc.).
Adresarea salariatului în instanța de judecată este un drept al acestuia, dar nu o obligație. Salariatul se poate adresa personal în judecată sau o poate face prin reprezentant în condițiile legii (sindicate, avocat). Pentru adresarea în instanța de judecată, salariatul trebuie să depună o cerere de chemare în judecată și să respecte termenele legale de adresare în justiție. În eventualitatea în care a expirat termenul legal de adresare cu cereri de chemare în judecată, salariatul are dreptul de a cere repunerea în termen.
Salariații sau reprezentanții acestora care se adresează în instanțele de judecată cu cereri de soluționare a litigiilor și conflictelor ce decurg din raporturile prevăzute la art. 348 din Codul munci sunt scutiți de plata cheltuielilor judiciare (a taxei de stat și a cheltuielilor legate de judecarea pricinii).
