Foto: romanialibera.ro
| „Stimaţi ziarişti,
Mă adresez Dvs. în speranţa că veţi aborda în paginile ziarului problema care ne preocupă şi veţi contribui astfel la soluţionarea ei. Vorba e că fiul nostru a decis, după absolvirea şcolii, să înveţe de bucătar. Hotărârea lui ne-a cam întristat, pentru că a învăţat bine la şcoală şi noi speram ca el să obţină studii superioare. Ne-a convins că e o profesie interesantă pentru el, de folos şi, mai cu seamă, cu perspective bune de angajare după absolvire. El îşi motiva opţiunea şi prin faptul că mai mulţi cunoscuţi de-ai săi, după ce au făcut o facultate, nu-şi puteau găsi de lucru. Noi l-am susţinut ca să deprindă meseria de bucătar, dar mare ne este dezamăgirea acum, când, după mai bine de un an de la încheierea studiilor, nu se poate angaja în câmpul muncii. Există anunţuri, este nevoie de asemenea specialişti, dar problema lui este că nu are experienţă de lucru. S-a adresat la diferite întreprinderi şi de fiecare dată a primit acelaşi răspuns. V-am fi recunoscători dacă ne-aţi sfătui unde să ne mai adresăm sau ce soluţii există pentru asemenea probleme.
Vă mulţumim anticipat, familia Cernat, or. Chişinău |
În opinia șefului Departamentului juridic al Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, Ion Preguza, această situaţie este una caracteristică pentru mai multe meserii, funcţii sau chiar în cazul angajării la un loc de muncă simplu. În acest sens, venim cu unele constatări şi sugestii care ar putea să vă fie de folos.
Dreptul la muncă este garantat prin Constituţia ţării.
Evident că, pentru realizarea acestui drept constituţional, trebuie să funcţioneze eficient mecanismele legale de transpunere în practică a prevederilor respective.
Art.47 din Codul muncii prevede că refuzul angajatorului de a primi o persoană la serviciu se întocmeşte în formă scrisă şi poate fi contestat în instanţa de judecată. Este bine să cunoaştem că legislaţia prevede trei garanţii importante la angajare în serviciu, şi anume: interzicerea refuzului neîntemeiat, a oricărei discriminări, precum şi posibilitatea contestării în judecată a refuzului angajatorului.
În acelaşi timp, trebuie să ţinem seama de faptul că este interzis prin lege doar refuzul neîntemeiat la încadrarea în câmpul muncii, dar nu şi cel întemeiat, de exemplu, din cauza stării de sănătate, conform certificatului medical, din cauza lipsei studiilor etc.
Refuzul angajatorului privind încadrarea la serviciu în calitate de muncitor chiar şi după absolvirea anumitor studii profesionale, pe motivul că nu are experienţă de lucru, poate fi considerat neîntemeiat. O anumită experienţă de muncă (vechime în muncă), de exemplu, 1-3 sau 5 ani este prevăzută de cerinţele de calificare stabilite prin anumite standarde pentru unele specialităţi sau funcţii (inginer ş. a.).
În cazul angajării muncitorilor de rând, dar şi a celor care au o anumită profesie, cum ar fi cea de bucătar, chelner, brutar şi altele, experienţa de lucru cu o anumită perioadă poate fi stabilită ca o condiţie la încadrarea în câmpul muncii doar în cazul în care o asemenea condiţie este prevăzută în actele normative la nivel de unitate (fie regulamentul intern al unităţii, contractul colectiv de muncă etc.). Dacă în asemenea acte normative nu este prevăzută condiţia pentru angajare, necesitatea unei anumite experienţe de lucru în domeniu cu o durată concretă, refuzul angajatorului pe acest motiv se va considera neîntemeiat.
În scopul apărării drepturilor şi intereselor persoanei care solicită să i se ofere un loc de muncă, angajatorul este obligat să expună în formă scrisă cauzele principale ale refuzului şi întemeierea refuzului dat, deoarece legea interzice refuzul neîntemeiat. Mai mult ca atât, refuzul în acest caz este perfectat pe formularul cu antet al unităţii respective (al angajatorului).
Contestarea refuzului angajatorului privind angajarea în câmpul muncii în instanţa de judecată se efectuează cu respectarea prevederilor art. 352-355 din Codul muncii. Persoana căreia i s-a refuzat angajarea în câmpul muncii poate, de asemenea, să se adreseze pentru apărarea drepturilor sale cu o petiţie către Inspecţia Muncii.
Persoanele care deţin calitatea de membru de sindicat, în asemenea cazuri, se pot adresa şi organelor sindicale, a specificat Ion Preguza.
