La acest trist început de an, când Covid-19 cosește în stânga și în dreapta vieți omenești, suntem nevoiți să constatăm, încă și încă o dată, că Republica Moldova a fost şi este la răscruce. Diagnosticul trist al lui Ion Druţă, pus acum un car de ani, celui mai mioritic plai, este actual și astăzi ca niciodată. Trebuie să constatăm, cu regret, că sărăcia lucie în care s-a pomenit majoritatea cetățenilor, pe unii demnitari îi bucură și depun eforturi mari ca s-o mențină în scopuri personale.
E trist de tot când într-o țară cu oameni harnici și dornici de a munci, o mică „gașcă” de îmbogăţiţi prin fraudă şi evaziune fiscală huzuresc, pe când simplii cetățeni sunt nevoiți să supravieţuiască pe cont propriu. De fapt, cei care astăzi sunt talpa țări nu trăiesc, ci se zbat să supraviețuiască. Întrebarea pe care și-o pune astăzi practic fiecare cetățean, când țara este afectată de pandemie, este dacă în acest an ne va ajunge minte și curaj să ne unim, să ne solidarizăm, astfel încât, cu eforturi comune, să ne curăţăm țara, pas cu pas, de nerozi, de hoţi, de lingăi, de iluzii deşarte, să ne revigorăm sănătatea ca să trăim omeneşte?
În timp ce noi căutăm răspuns la această întrebare, sperând, totodată, că vom primi ajutor de peste mări și țări, oficiali ai Naţiunilor Unite ne avertizează destul de serios în Adunarea Generală că anul 2021 va fi literalmente unul catastrofal.
Cuvintele cooperare și dialog au devenit, pentru unii, un fel de Covid, la auzul cărora își pun masca pe față
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, şi înalţii oficiali ai organizaţiei au solicitat, de asemenea, ca vaccinurile pentru Covid-19 să fie puse la dispoziţia tuturor şi ca ţările bogate să ajute ţările în curs de dezvoltare să combată epidemia şi să se refacă.
Într-un nou studiu lansat recent de Biroul Organizației Internaționale a Muncii pentru Activitățile Lucrătorilor pentru Europa și Asia Centrală (OIM-ACTRAV),se menționează că dialogul social eficient și cooperarea dintre guverne, organiza-țiile patronale și cele sindicale s-au do-vedit indispensabile pentru a concepe și implementa strategii și politici adecvate care să abordeze criza în care s-au pomenit astăzi cetățenii.
Țările bogate trebuie să le ajute pe cele sărace
Potrivit acestui studiu, analiza globală a tendințelor privind rolul sindicatelor în timpul pandemiei de coronavirus relevă faptul că 108 din 133 de țări de pe glob, sau 81%, au folosit dialogul social ca răspuns la pandemie pentru a ajunge la un consens cu privire la măsurile specifice de protecție a lucrătorilor și a întreprinderilor. Raportul arată, de asemenea, că cel puțin o formă de dialog social, fie tripartit, bipartit sau ambele, a fost utilizată în proporție de 84% în țările din Europa și Asia Centrală.
„Trăim într-un moment de criză fără precedent. Dar un lucru este evident: trebuie să consolidăm dialogul social pentru a asigura o redresare durabilă, favorabilă incluziunii, în care nimeni nu este lăsat în urmă. Sindicatele puternice, independente, informate și reprezentative, precum și solidaritatea globală, sunt mai relevante ca niciodată pentru realizarea viitorului pe care ni-l dorim ”, spune Maria Helena Andre, director al OIM-ACTRAV.
Oare diagnosticul dat Republicii Moldova de a se afla mereu la răscruce de drumuri e pe viață?
Constatările studiului arată că procesul de sindicalizare a fost grav afectat de blocaje și măsuri restrictive. Documentul subliniază o creștere a încălcărilor drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor din întreaga lume ca urmare a măsurilor adoptate de guverne.
De-a lungul anilor, Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) a chemat permanent și insistent, prin li-derii săi, toate forțele din țară la unitate, solidaritate, la un dialog constructiv, ca împreună să găsim calea care ar face viața cetățenilor mai bună, mai prosperă.
Cu regret, viața ne-a demonstrat că cuvintele unitate, solidaritate, dialog au devenit pentru unii demnitari un fel de coronavirus, la auzul cărora își pun masca pe față, ca nu cumva să le fie afectate interesele personale, care sunt mai presus decât ale cetățenilor.
Astăzi, bineînțeles, Republica Moldova poate spera și va primi, cu siguranță, ajutor din partea țărilor Uniunii Europene, dar asta e prea puțin ca să scăpăm de pandemie și sărăcie. E nevoie, în primul rând, ca noi înșine să ne suflecăm mânecile și să facem ordine în casa noastră, Republica Moldova. În al doilea rând, cum am mai spus mai sus, trebuie să ne consolidăm eforturile, să ne solidarizam, indiferent de viziunile noaste care ne împiedică să facem un pas, unul în întâmpinarea altuia.
Oare cât timp Republica Moldova va continua să se afle la răscruce, locul cel mai potrivit, unde poți pune cruce pe problemele cetățenilor? Răspunsul depinde de noi toți, de fiecare în parte.