Ion Vovc: Fiecare şcoală profesională trebuie să fie dotată cu tehnică performantă

Foto: vocea.md

Interviu cu Ion Vovc, directorul Şcolii Profesionale nr. 5 din oraşul Bălţi

– Domnule Vovc, cum apreciaţi la eta­pa actuală, situaţia din instituţia pe care o conduceţi?

– Şcoală noastră este una dintre pu­ţinele care de-a lungul timpului a reuşit să se menţină în sistemul învăţământului secundar-profesional. Planul de înmatri­culare din anul curent a fost completat şi chiar am avut cu 2-3 elevi mai mulţi pen­tru un loc. Lucru care ne bucură. Dacă elevii vin la noi, înseamnă că e bine. Anul acesta, în şcoala noastră au fost înma­triculaţi 320 de copii. Iar per total avem 616 elevi. Mereu ne străduim să acordăm elevilor condiţii bune, ca ei să se simtă confortabil şi să se dedice studiilor. La noi toţi studenţii beneficiază de burse în su­mă de 300 de lei pe lună şi de un prânz pe zi. Astfel, lunar pentru un elev cheltuim 500 de lei. O altă facilitate pe care o ofe­rim elevilor noştri este că pentru cazare în cămin ei achită o sumă simbolică, de doar 30 de lei pe an.

– Când ultima dată a fost reînnoit uti­lajul tehnic în şcoală?

– Pe parcursul activităţii noastre, am insistat atât asupra recalificării speciali­tăţilor în dependenţă de necesitatea pieţii muncii, cât şi asupra înzestrării şcolii cu tehnică modernă. Avem cinci săli mul­timedia, care au fost dotate complet, pe parcursul ultimilor cinci ani, cu compu­tere noi, performante. Cu doi ani în urmă au fost amenajate două laboratoare, unul pentru specialitatea lăcătuşauto, iar altul pentru specialitatea mecatronică. Această tehnică a fost donată de fundaţia ger­mană Robert Bosch. Graţie unui proiect elaborat de către Camera de Comerţ şi Industrie din Chişinău, am fost aleşi în calitate de şcoală – pilot. Astfel, fundaţia în cauză ne-a oferit echipament modern în sumă de 1,5 mil. de lei.

– Ministerul Educaţiei ce contribuție are la îmbunătăţirea condiţiilor de ac­tivitate în şcoală?

– Bineînţeles, ministerul a contribuit la reparaţia încăperilor, unde a fost montat utilajul. De la ei am primit 250 mii lei. De asemenea, pe parcursul ultimilor ani, am primit tehnică pentru un laborator de su­dare, unde elevii deprind şapte metode de sudare. Aceste aparate sunt de producţie italiană şi au fost donate de către Minis­terul Educaţiei. Doresc să menţionez că şi alte 12 şcoli din raioanele de nord au fost dotate cu echipament nou de calitate.

Pe vremuri era un specialist cu studii superioare la şapte muncitori, iar în prezent unui muncitor revin şapte specialişti cu studii superioare

– Cum s-a răsfrânt ordinul Ministe­rului Educaţiei privind reorganizarea instituţiilor de învăţământ asupra Şcolii Profesionale nr. 5?

– Noi am operat reducere de personal doar pe criterii de vârstă şi alte probleme nu am avut. Acei profesori şi muncitori care au împlinit vârsta pensionării au fost disponibilizaţi, deoarece sarcina de bază a administraţiei Şcolii Profesionale nr. 5 din Bălţi este de a întineri colectivul. Spre exemplu, anul curent au fost angajaţi cinci profesori tineri.

– În anul 2010, numărul şomerilor cu studii secundare profesionale a con­stituit aproape 1/3 din numărul total de şomeri. Cum explicaţi acest feno­men?

– Pentru a schimba lucrurile, şcolile trebuie să adapteze programul de studii la cerinţele întreprinderilor. Altfel spus, oferta să corespundă cererii. Şcoala Pro­fesională nr. 5 nu produce şomeri, practic toţi elevii noştri sunt angajaţi la întreprin­deri, şi asta se întâmplă pentru că noi ne străduim să-i instruim bine şi să le punem la dispoziţie tehnică modernă. Situația în care o parte din muncitorii tineri sunt şomeri depinde de nivelul de pregătire a acestora. Spre regret, nu toate instituţiile din sistemul învăţământului secundar-profesional au posibilitate să pregătească specialişti de performanţă. O altă cauză a şomajului este faptul că toţi angajatorii cer ca angajaţii să aibă un stagiu mai mare de muncă. O soluţie ar fi, ca la etapa ac­tuală, perioada studiilor să fie considerată ca stagiu de muncă.

– Tot mai puţini elevi vin azi la şcoli­le profesionale, acordând prioritate studiilor superioare, cum credeţi care sunt cauzele?

– Pentru a îmbunătăţi situaţia din sistem este necesar ca fiecare şcoală să fie dotată cu tehnică care să corespundă cerinţelor zilelor de astăzi. Cu acel utilaj învechit, de 50 de ani, copiii nu pot face nimic. Mai mult, profesorii şcolilor profesionale tre­buie să fie instruiți corespunzător, ceea ce nu se prea face în ţara noastră. Şi nu în ultimul rând, statul trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de şcolile profesionale. La fel, statul ar trebui să elaboreze programe noi care ar include şcolile profesionale în proiecte internaţionale. Dacă pe vremuri era un specialist cu studii superioare la şapte muncitori, apoi în prezent unui muncitor revin şapte specialişti cu studii superioare.

Foto: vocea.md

– În ce măsură credeţi că întreprinde­rile şi agenţii economici ar trebui să investească în şcolile profesionale?

– În mare măsură. Dat fiind faptul că noi avem deja o practică de colabora­re cu întreprinderile de cândva. Acestea erau interesate ca şcoala profesională să fie dotată cu tehnică nouă, modernă, cu specialişti. Practic, tot utilajul şcolii era al întreprinderii, iar specialiştii noştri aveau un loc de muncă asigurat. Acum acest interes a scăzut. Practic toate întreprin­derile private nu vor să colaboreze cu şcolile. Când ne adresăm cu solicitări de asigurare a stagierii elevilor noștri, anga­jatorii sunt reticenţi.

Astfel, direct sau indirect, însăşi com­paniile se fac vinovate de calitatea proastă a competenţelor elevilor. În acest proces ar trebui să existe o coparticipare a între­prinderilor cu şcolile. Ar fi bine ca printr-o lege la nivel de stat să fie implicată în in­struirea elevilor fiecare întreprindere cu baza sa materială, cadrele specializate de la întreprinderi pe post de maiştri, care sunt veriga principală într-o şcoală pro­fesională.

La moment insuccesul multor şcoli se bazează pe faptul că maiştrii nu au nici o legătură cu întreprinderea, ei nici măcar nu au idee ce se face acolo. Mulţi vin de la universităţi, dar să ştiţi că de cele mai dese ori practica bate gramatica.

– Care sunt, după părerea dumnea­voastră, soluţiile pentru îmbunătăţi rea situaţiei din învăţământul secun­dar-profesional?

Soluţia primordială, după părerea mea, este atragerea cadrelor didactice mai pregătite. Dar pentru aceasta, mai ales maiştrilor de producere, trebuie să le majorăm salariile. Dacă un profesor se bucură de un salariu mai mare graţie vechimii în muncă, gradului didactic, atunci maiştrii nu au această posibilitate.

O altă soluţie este ca statul să nu lase în umbră şcolile profesionale şi să con­ştientizeze că o economie prosperă putem obţine doar cu muncitorii calificaţi.