Între superficialitate şi tăinuirea problemelor de sănătate ale salariaţilor

Foto: 4tuning.ro

Cazurile de moarte subită a lu­crătorilor în timpul serviciului, fără semnalmente exterioare clare, s-au înteţit în ultimii ani şi ar trebui să provoace îngri­jorare în rândul factorilor de răspundere pentru securitatea şi sănătatea în muncă a salari­aţilor.

Doi conducători auto, angajaţi ai unor întreprinderi din capitală, au decedat recent la volan în timp ce mijloacele de transport se aflau în mişcare. În ambele cazuri, vehi­culele s-au oprit,  unul după ce a intrat într-o grămadă de zăpadă, iar celălalt s-a izbit într-un copac. Din păcate, pentru conducătorii auto nu s-a mai putut face nimic şi ei au decedat la scurt timp.

Incidentele de acest gen nu sunt singurele din ultimul timp. Despre alte situaţii similare am mai scris şi în numerele precedente.

În urma cercetării, cele două cazuri vor fi, cel mai degrabă, ca­lificate ca fiind accidente în afara muncii, ceea ce va absolvi şi sta­tul, şi angajatorul de răspundere, a constatat Gheorghe Burbulea, şef adjunct al Inspectoratului Sindical al Muncii. Or, lucrătorii au efectu­at controalele medicale periodice prevăzute de lege, iar diagnoze­le stabilite de medici nu indicau asupra vreunei maladii ce i-ar fi împiedicat să profeseze sau i-ar fi obligat, cel puţin, să urmeze tra­tament.

În opinia lui Gheorghe Burbu­lea, modul în care sunt efectuate în prezent examenele  medicale ale lucrătorilor la angajare, pre­cum şi periodic pe parcursul ac­tivităţii de muncă, nu poate duce la depistarea unor maladii ascun­se, cum ar fi, bunăoară, cele ale sistemului cardiovascular. Pentru aceasta, ar fi nevoie de investigaţii mai complexe, care, pe lângă fap­tul că sunt costisitoare, necesită şi mai mult timp în care angajaţii să se sustragă de la serviciu.

O altă problemă e că şi lucră­torii se văd de multe ori nevoiţi să 

ascundă problemele de sănătate cu care se confruntă. Şi o fac, fie că din insuficienţă de bani pen­tru tratament, fie din nevoia de a munci pentru a-şi întreţine fami­liile, iar uneori poate chiar şi din neglijenţă.

Reprezentanţii sindicatelor insistă de mai mulţi ani asupra im­plementării în ţara noastră a con­ceptului de medicină ocupaţio­nală. În acest scop, cu mai mulţi ani în urmă, reprezentanţii Mi­nisterului Sănătăţii s-au declarat decişi să implementeze cerinţe­le Convenției 161 privind servi­ciile de sănătate ocupațională a Organizației Internaționale a Muncii.

Documentul prevede organiza­rea serviciilor de sănătate la locul de muncă pentru angajați, în sco­pul protejării lor de boli și de pre­judiciile ce rezultă din condițiile neconforme de muncă, dar aces­ta nu a mai fost ratificat de ţara noastră.