Interzicerea activității organizaţiilor sindicale. Declanșarea unui conflict colectiv de muncă

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Interzicerea activității organizaţiilor sindicale

Procuratura nu poate să suspende sau să interzică activitatea sindicatelor. Aceasta poate fi suspendată sau interzisă numai în condițiile și în cazurile indicate în lege.

Potrivit art.11 din Legea sindicatelor (în redacția Legii nr.152/2016), în cazul în care activitatea sindicatului vine în con-tradicție cu Constituția și cu legea cadru, adică Legea sindicatelor, ea poate fi suspendată pe un termen de până la şase luni sau in­terzisă printr-o hotărâre a Curții Supreme de Justiție, la sesizarea ministrului Justiției. Interzicerea activității sindicatului în baza hotărârilor altor structuri nu este admisă.

Motiv pentru declanșarea unui conflict colectiv de muncă

Dreptul la salariu este un drept fundamental consfințit de Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcă­toare care să-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existență con­formă cu demnitatea umană. Art. 9 din Codul muncii stabilește în acest sens că  salariatul are dreptul la achitarea la timp și integral a salariului. Potrivit art.10 din același cod, angajatorul este obli­gat să plătească integral salariul în termenele stabilite, inclusiv de contractul colectiv de muncă și de contractul individual de muncă. Un alt aspect socio-juridic al acestui drept fundamental constă în faptul că legislația națională (art. 7 din Codul muncii) raportea­ză sau cataloghează cazurile de încălcare a termenelor stabilite de plată a salariilor sau achitarea parțială a acestuia ca muncă forțată sau obligatorie, care este interzisă.

Neachitarea salariului integral sau achitarea parțială a acestu­ia în termenele stabilite în contractul individual de muncă sau cel colectiv poate servi drept motiv, atât pentru apariția unui litigiu individual de muncă – în cazul raporturilor individuale de muncă (divergențe dintre salariat și angajator), cât și pentru declanșarea unui conflict colectiv de muncă – în cazul raporturilor colective de muncă (divergențe nesoluționate dintre salariați și angajator).

Modalitatea de soluționare a litigiilor individuale de muncă și de declanșare și soluționare a conflictelor colective de muncă se reglementează, respectiv, prin art. 354-356 și 357-360 din Codul muncii. Pe același motiv, adică pentru încălcarea termenelor sta­bilite de plată  a salariului sau achitarea parțială a acestuia, poate fi declarată sau declarate, în condițiile legii, acțiuni de protest, cum ar fi mitinguri, demonstrații, pichetări şi altele, inclusiv greva.

În acest caz, greva poate fi declarată dacă în prealabil au fost epuizate toate căile de soluționare a conflictului colectiv de muncă în cadrul procedurii de conciliere prevăzute de art. 359 din Codul muncii.

Aspectele juridice ale dreptului la salariu menționate mai sus pot fi aduse drept argumente atât în cazul litigiilor individuale de muncă şi al conflictelor colective, cât şi în cazul grevelor.