Perioada preşcolară aduce schimbări esenţiale în viaţa copilului, inclusiv a celor cu deficienţe mintale severe şi multiple (autism, sindromul down, paralizie cerebrală infantilă etc.), cuprinşi cu educaţia recuperatorie în Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu”. În baza activităţii corecţional-terapeutice, s-a constatat că copilul depăşeşte mai multe obstacole, inclusiv depăşind orizontul restrâns al familiei.
Cunoaştem faptul că fiinţele umane nu se nasc egal înzestrate şi nu au condiţii identice de dezvoltare şi manifestare. Fiecare fiinţă umană se naşte şi se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele particularităţi psihofizice relativ comune, dar şi anumite particularităţi psihofizice, mai ales psihice, deosebite, particulare, care alcătuiesc individualitatea umană a fiecăruia. Inegalitatea psihofizică nu duce la inegalitatea de şanse de dezvoltare, iar tratarea diferenţiată şi individuală poate să aducă contribuţii benefice în dezvoltarea personalităţii copilului.
Principiul tratării diferenţiate şi individuale a copiilor urmăreşte să asigure unitatea dintre particular şi general în educaţie, dintre obiect şi subiect, dintre strategiile de educaţie de grup cu cele de educaţie individuală. Îndeosebi, în cazul copiilor cu autism, sindromul down, paralizie cerebrală infantilă.
În continuare, vom prezenta unele metode de terapie, cele mai des aplicate în activitatea recuperatorie cu copilul autist.
6B0103
Tratarea individuală poate fi benefică pentru dezvoltarea personalității copilului |
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare, caracterizată de scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a comunica, cu simptome ce se manifestă de obicei până la vârsta de trei ani. După părerea mai multor savanţi din domeniu, aproximativ 75% dintre indivizii afectaţi manifestă şi handicap mintal.
Adeseori, copilul pare a fi diferit încă de la naştere: nu reacţionează la persoane sau jucării, îşi fixează privirea pe un obiect o lungă perioadă de timp.
O altă trăsătură importantă şi constantă a autismului infantil este tulburarea limbajului vorbit, copilul emite sunete ciudate, fără semnificaţie.
Experţii în domeniu consideră că autismul apare în special în primii trei ani de viaţă a unei persoane. Cauza este rezultatul unei nereguli de ordin neurologic ce are efecte negative asupra funcţionării creierului, dar afectează şi comunicarea şi abilităţile vieţii sociale.
În căutarea formulei succesului
Procesul educaţional recuperatoriu cu copiii autişti (TSA tulburări de spectru autist) include elaborarea şi stabilirea obiectivelor care includ două direcţii terapeutice principale:
• orientate spre problematica tulburărilor pervazive de dezvoltare;
• procesul de recuperare care presupune intervenţia terapeutică timpurie şi integrarea copilului cu TSA într-un program educaţional adecvat.
Activitatea privind terapiile în cazul copiilor cu autism îşi propune dezvoltarea şi stimularea tuturor ariilor: socializare; autoservire; limbaj; comportament.
După cum s-a mai menţionat, din experienţa în domeniu, toate încercările de integrare a copilului cu autism într-o instituţie generală au demonstrat că nu s-a găsit încă formula succesului.
O variantă de integrare şi asistenţă psihopedagogică şi medicală specializată acordată copiilor cu autism de vârstă preşcolară şi şcolară este Complexul de Pedagogie Curativă „Orfeu”.
Perspectiva psihologică, pedagogică, sociologică şi medicală sunt printre cele mai importante în procesul incluziunii şcolare /grădiniţă–şcoală/. Procesul integrării copilului autist în grupele preşcolare este necesar să se desfăşoare în conformitate cu un program bine restructurat, în funcţie de comportamentele emergente ale acestuia. Conform unor cercetări în domeniu efectuate de către savanţii dr. Doru-Vlad Popovici, Raluca–Silvia Matei (2007), din punct de vedere al metodologiei educării şi recuperării autiştilor se pun câteva probleme esenţiale: contactul cu copiii autişti. În primul rând, trebuie găsit un loc în care copilul autist trebuie să se bazeze pe evitarea confruntării directe.
Comunicarea cu copilul autist se va realiza ţinând seama de câteva elemente esenţiale:
– copilul nu va fi privit în ochi;
– tonul utilizat de psihopedagog, educator va fi scăzut şi blând;
– nu i se vor da ordine.
Relaţia bilaterală adult–copil se realizează cel mai bine ţinând cont de următoarele condiţii:
1. Apropierea de copil să se facă din faţă şi nu din lateral sau din spate.
2. Apropierea de copil este bine să se facă la nivelul ochilor lui.
3. Este util să se explice intenţia înainte de a atinge copilul, folosind diverse metode de comunicare – cuvinte, semne, desene.
4. Activităţile tactile trebuie precedate de atingeri treptate.
5. Activităţile trebuie exemplificate mai întâi de către educator/psihopedagog pe propria persoană.
6. Activitatea trebuie gradată ca dificultate pentru a trezi încrederea copilului (la fel şi stimularea tactilă).
7. Îmbrăţişările trebuie folosite ca o întărire pozitivă a performanţelor realizate de copil.
Metodele de terapie, cele mai des folosite, specifice activităţii cu copilul autist sunt:
– metode de stimulare senzorială (cu precădere tactilă);
– terapie prin joc – ludoterapie;
– art–terapia – muzică, pictură, dramatizare;
– tehnicile de organizare a mediului educaţional.
Concomitent cu activităţile de cunoaştere–învăţare din cadrul instituţiei preşcolare, copilul trebuie să beneficieze şi de activităţi de formare a autonomiei personale, de cunoaştere a mediului înconjurător, activităţi de socializare, logopedie, kinetoterapie, ergoterapie.
Intervenţiile nominalizate ar trebui să se concentreze, în funcţie de o serie de calităţi fizice şi psihice pe care le manifestă copilul autist, în:
• capacitatea şi disponibilitatea de a comunica;
• exercitarea de comportamente ce semnifică autonomie personală;
• existenţa unor comportamente adecvate la situaţie;
• existenţa capacităţii de a se raporta corect la grup şi de a comunica corect mesajul cognitiv, psihomotor;
• existenţa posibilităţii de a analiza, a aprecia activitatea individuală şi lucrările realizate.
Vârsta mentală şi severitatea simptomelor autiste sunt indicatori pe baza cărora se pot face prognoze asupra integrării /în instituţiile preşcolare-şcoală/.
O condiţie importantă în integrarea copilului autist în grupele preşcolare este consilierea cu familia.
Incluziunea şi recuperarea copiilor cu autism în grupele preşcolare este un proces interdisciplinar foarte complex şi se bazează pe învăţarea unor comportamente variate, în cadrul unui curriculum comprehensiv, individualizat.
În cazul în care instituţia preşcolară nu reuşeşte să realizeze intervenţiile menţionate, să ofere copilului autist un optim educaţional şi afectiv, de cele mai multe ori integrarea devine dificilă prin apariţia sau amplificarea comportamentelor nedorite.
Astfel, cadrele didactice şi me-dicale de la Complexul–Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu” iau în consideraţie particularităţile psihice şi fizice pe care le manifestă copilul autist, complexitatea deficienţei. Relaţia bilaterală adult–copil se realizează ţinându-se cont de acele particularităţi şi condiţii specificate, în scopul eficientizării activităţii terapeutico–recuperatorie. Totodată, menţionăm că progresul copilului este posibil cu ajutorul unui parteneriat între specialişti, familie şi comunitate.
A. Danii, profesor, doctor în psihopedagogie specială;
I. Tărîţă, director adjunct, Complexul–Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu”
Felicitari colegilor nostri si multumiri ziarului ”Vocea poporului” pentru acest articol!
Sensibilizarea atitudinilor privitor la copiii cu nevoi de ingrijire sufleteasca (autism, sindrom Down,etc.) prin asemenea articole este un cadou facut institutiei noastre – Complexul-Pilot de Pedagogie Curativa „Orfeu”!
Multumiri si felicitari tuturor cu Ziua Internationala – 3 decembrie.