Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă achitată de angajator

Cine are dreptul, cum se stabilește și se achită indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite acordată din mijloacele angajatorului? Cum se achită indemnizația în cazul încetării relațiilor de muncă? Care sunt actele legislative?

Sandu Sănduța, Ialoveni

Ana MOLDOVANU

consilier superior

în Departamentul protecție social-economică al CNSM

Indemnizația pentru incapaci­tate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente nelegate de muncă se stabilește în baza Legii 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapaci­tate temporară de muncă şi alte prestații de asigurări sociale și a Hotărârii Guvernului 108/2005 privind aprobarea Regulamen­tului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calculare şi de plată a indemnizațiilor pen­tru incapacitate temporară de muncă.

Astfel, dreptul persoanei asi­gurate la indemnizația pentru incapacitate temporară de mun­că cauzată de boli obișnuite sau de accidente nelegate de muncă acordată din mijloacele angaja­torului se stabilește dacă aceas­ta pierde venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical la toate unitățile în care desfășoară activități. Pentru per­soanele încadrate în mai multe unități, indemnizația pentru in­capacitate temporară de muncă se stabilește dacă asiguratul con­firmă în scris, prin declarație pe propria răspundere, pierderea integrală a venitului în perioa­da concediului medical la toa­te unitățile în care desfășoară activități. Declarația se depune odată cu certificatul de concediu medical.

Indemnizația pentru incapa­citate temporară de muncă se stabilește de către angajator/an­gajatori în temeiul certificatului medical pe suport de hârtie, în original sau copie. La solicitarea angajatului, angajatorul căruia i se prezintă originalul certificatu­lui medical prezintă o copie/copii cu mențiunea „copia corespunde originalului”, pentru a fi prezentat altor angajatori, unde mai acti­vează persoana.

Indemnizația pentru incapaci­tatea temporară de muncă cauza­tă de boli obișnuite sau de acci­dente nelegate de muncă, plătită din mijloacele angajatorului, se stabilește indiferent de durata stagiului de cotizare.

Angajatorul achită pentru pri­mele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de mun­că, însă nu mai mult de 15 zile cu­mulative pentru fiecare angajat  pe parcursul unui an calendaristic, în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de mun­că.

Baza de calcul a indemnizației o constituie salariul mediu al an­gajatului, determinat de Hotărâ­rea Guvernului 426/2004 privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu.

Cuantumul indemnizației se stabilește în proporție de 75% din salariul mediu al angajatului.

În cazul persoanelor angaja­te în baza contractului individual de muncă pe durată determi­nată și/sau în baza contractu­lui de prestări servicii, dreptul la indemnizații pentru concediile medicale acordate până la expi­rarea contractului individual de muncă, încetează la data încetă­rii contractului, precum și în ca­zul lichidării unității, cu excepția dreptului la indemnizație de maternitate şi indemnizație pen­tru incapacitate de muncă sur-venită în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesio­nale.

În cazul persoanei angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată nedeterminată, dreptul la indemnizație încetează din ziua următoare datei demisi­ei/concedierii. Pentru concediile medicale care au început până la data concedierii și care continuă fără întrerupere şi după concedi­ere, se menține după concediere dacă calitatea de asigurat este pierdută din motive ce nu i se pot  imputa (lichidarea unității;  redu­cerea numărului sau a statelor de personal; constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute; refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pen­tru motive de sănătate, refuzul sa­lariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu mutarea unității în această localitate ), fapt confirmat în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) an­gajatorului.

E de menționat faptul că în cazul în care au fost prezentate acte sau date false, ori s-a tăinu­it obținerea venitului asigurat în perioada concediului medical și ca rezultat s-au efectuat cheltuieli nejustificate din contul angajato­rului sau/şi din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, per­soana vinovată restituie benevol sumele primite necuvenit sau acestea se rețin în baza hotărârii instanței judecătorești.

Indemnizația nu se stabilește asiguratului în cazul în care:

• îşi cauzează premeditat dau­ne sănătății;
• şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei infracțiuni;
• a urmat tratament forţat, con­form hotărârii judecătorești, cu excepția asiguraților cu dizabilități mintale;
• se află în detenție sau în pro­ces de expertizare medico-legală;
• prezintă acte false;
• neglijează serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziție;
• certificatul medical a fost anulat în modul stabilit de Minis­terul Sănătății;
• se deplasează peste hotare în perioada aflării în concediu medi­cal, cu excepția deplasării pentru consultații, investigații sau pentru a urma tratamentul prescris și cu excepția femeilor aflate în conce­diu de maternitate.

Sumele plătite nejustificat din contul angajatorului sau/şi din contul bugetului asigurărilor so­ciale de stat se restituie de către asigurat benevol angajatoru­lui sau/și bugetului asigurărilor sociale de stat sau se restituie în baza hotărârii instanței judecătorești.