Foto: qbebe.ro
| Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. | |
| La întrebările primite la redacţie va răspunde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA. | |
 |
Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39 |
| Luni şi joi de la 14.00-16.00. | |
Indemnizaţia de maternitate, achitată cu întârziere
|
|
Fiica mea este angajată în funcţia de şef de depozit, iar de pe 1 octombrie 2013 se află în concediu de maternitate. Pe 25 noiembrie 2013, ea a născut, dar nici până în prezent angajatorul nu i-a achitat indemnizaţia de maternitate. El motivează că, în urma unei revizii efectuate înainte de concediul de maternitate, a fost depistată o anumită lipsă de mijloace pe care intenţionează să o acopere din indemnizaţie. Ce am putea face în această situaţie?
Eudochia Avornic, Chişinău |
Legislaţia muncii nu stipulează în mod expres cazurile în care angajatorul ar avea dreptul să facă unele reţineri din indemnizaţia de maternitate. Mai mult decât atât, art. 330 alin. (2) din Codul muncii dispune că, în caz de reţinere din vina angajatorului a plăţilor prevăzute la art. 124 din Codul muncii, inclusiv a indemnizaţiei de maternitate cuvenită salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma care nu a fost achitată în termen.
În cazul dumneavoastră, vă puteţi adresa către Casa Naţională de Asigurări Sociale sau la Inspecţia financiară ori la structurile lor teritoriale, care, potrivit art. 30 din Legea nr. 289 din 22.07.2004, exercită controlul inclusiv asupra corectitudinii în efectuarea plăţii indemnizaţiilor de mater-nitate.
Totodată, art. 33 din legea menţionată prevede că litigiile ce ţin de aplicarea prezentei legi sunt soluţionate de Casa Naţională de Asigurări Sociale, a cărei decizie poate fi atacată în instanţa de judecată, conform legislaţiei în vigoare.
Raporturile de muncă, reglementate prin legi şi pe bază contractual
|
|
Ce presupune reglementarea normativă şi cea contractuală a raporturilor de muncă?
Elena Guţu, Chişinău |
Prin reglementările normative ale raporturilor de muncă, adică prin Codul muncii şi alte acte normative, este stabilit nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi. Contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă şi convenţiile colective constituie reglementarea contractuală a raporturilor de muncă prin care pot fi stabilite pentru salariaţi drepturi şi garanţii suplimentare celor prevăzute de Codul muncii şi de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii.
Unul din principiile de bază ale reglementărilor legale în acest sens îl constituie „îmbinarea reglementării de stat şi a reglementării contractuale a raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea”.
Acest principiu al reglementărilor raporturilor de muncă se aplică cu succes în cadrul parteneriatului social, inclusiv la nivel de unitate, în cazul în care una din părţi iniţiază procedura de negocieri asupra unor obiective ce ţin de interesele acesteia.
