Incredibil, Guvernul se opune combaterii economiei subterane

Foto: monitorul.ro

În ultimii 4 ani, ponderea angajaţilor care au un loc in­formal de muncă a crescut cu 7% şi se ridică la aproape 38% din populaţia ocupată a ţării. Ceea ce ar însemna, dacă ne luăm după datele Biroului Naţional de Statistică, că as­tăzi, în ţară noastră, aproa­pe 490 de mii de persoane muncesc, obţin venituri, dar nu plătesc nici un ban în bu­getul ţării. Având în vedere că salariul lunar brut pe ţară în sectorul real al ţării depăşeş­te 4800 de lei, ar reieşi că în fiecare an în bugetul de stat, în bugetul asigurărilor sociale de stat, în fondurile de asigu­rare obligatorie de asistenţă medicală nu se acumulează aproape 15 miliarde de lei.

Adică, dimensiunea prejudi­ciului anual cauzat bugetului ţării de către sectorul infor­mal ajunge la cifra vehicula­tă foarte des de Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM). Apropo, conducătorii CNSM au de­clarat de mai multe ori că principala cauză a extinderii economiei subterane în ţara noastră o constituie lipsa de voinţă a funcționarilor de stat pentru diminuarea şi comba­terea fenomenului „muncii la negru”. Mai grav, aş zice eu, Parlamentul ţării a adoptat o lege care încurajează hoţia în economie, iar Guvernul refuză să vină cu un proiect, care dacă nu o să ducă la ab­rogarea acesteia, măcar să elimine prevederile care peri­clitează înfăptuirea măsurilor de identificare şi pedepsire a agenţilor economici care ac­tivează în sectorul informal al economiei. Este vorba de Legea privind controlul de stat asupra activităţii de în­treprinzător nr.131, adoptată  de Parlamentul ţării la 8 iunie 2012, care, efectiv, îi ia In­spectoratului de Stat al Mun­cii (ISM) împuternicirile rea­le de a identifica şi combate fenomenul „muncii la negru” şi plata salariilor „în plic”.

La sesizarea CNSM, OIM şi Curtea Supremă de Justiţie a Moldovei cer modificarea legii scandaloase

Astfel, după intrarea în vigoare a acestei legi infecte, ISM poate controla doar agenţii economici care sunt incluşi în Graficul controalelor planifi­cate, întocmit şi coordonat cu Cancelaria de Stat după 10 criterii, adică în funcţie de gradul de pericol al activităţii desfăşurate de către întreprin­dere, cifra de afaceri, numărul de persoane angajate, genul de activita­te, gradul de calificare al angajaţilor, volumul de producţie, perioada de timp în care activează, încălcările anterioare, gradul de uzură al utilaje­lor, data efectuării ultimului control şi, ce-i mai important, prin prezenţa informaţiilor veridice, susţinute prin probe, privind eventuale încălcări sau operaţii dubioase. Însă, surpriză, actul legislativ nu prevede nici o modalitate legală de obţinere a informaţiei respective. Astfel încât orice patron, pretextând, de exemplu,  secretul comercial, poate să refuze ofe­rirea datelor despre întreprinderea sa şi, în felul acesta, poate tărăgăna data începerii controlului de către ISM sau  chiar zădărnicirea  acestuia.

Legea care apără sectorul informal

O altă aberaţie ce se conţine în Legea nr.131 o reprezintă prevederea potrivit căreia organul de control trebuie să infor­meze agentul economic cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de începerea controlu­lui. Ceea ce ar însemna că oricărui patron, implicat în  muncă informală, i se dă po­sibilitatea să ascundă orice probă de acti­vitate ilegală, i se oferă timp pentru a-şi aduce documentaţia firmei în corespun­dere cu legislaţia. Astfel încât, la venirea reprezentantului organului de control, nu se va afla nici un argument care ar putea dovedi practicarea muncii ilegale de către agentul economic certat cu legea.

Este adevărat că „faimoasa” Lege nr.131 prevede dreptul la un control in­opinat. Însă, pentru aceasta, se cere în­deplinirea unor condiţii dure, exagerate, care face, practic, imposibilă realizarea acestui drept. De exemplu, se cere înainte de a porni controlul inopinat ca ISM să dispună de informaţii veridice, susţinute prin probe, că se încalcă legislaţia sau s-a creat o situaţie de avarie la întreprindere, se încalcă regulile de securitate a muncii, fapt ce creează pericol pentru angajaţi, se provoacă un prejudiciu nu mai mic de 30 de salarii medii lunare pe ţară. Te întrebi cum e posibil ca angajatul unei întreprin­deri, care vede că salariile se plătesc „în plic” sau se munceşte fără contracte de muncă şi doreşte să informeze organul de control, să afle câţi angajaţi au un loc de muncă informal la întreprindere? Ori cum poate acesta determina că mărimea prejudiciului este de cel puţin 30 de sa­larii medii? Trebuie să aibă acces la con­tabilitatea firmei. Însă trebuie să avem în vedere că chiar o încercare timidă de a obţine o cifră ar trezi bănuieli pentru administraţie, ar putea conduce la conce­dierea salariatului.

Undă verde pentru „munca la negru” şi salarii „în plic”

Mai pe scurt, Legea nr. 131 face impo­sibilă implicarea reală, efectivă a ISM în activitatea de identificare, de curmare a cazurilor de muncă ilicită la care se dedau agenţii economici din ţară. Aceasta s-a vă­zut imediat în anul ce a urmat după adop­tarea acestei legi imperfecte. Astfel, dacă în 2011 au fost depistate 1144 de persoa­ne care aveau un loc de muncă informal, peste doi ani, numărul acestora constituia doar 292 de persoane, adică  aproape de patru ori mai mic. Aceasta, în timp ce nu­mărul petiţiilor prin care se semnalau ca­zuri de muncă informală a crescut în 2013 cu 260 de unităţi faţă de anul în care s-a adoptat Legea nr.131, ceea ce denotă că, prin adoptarea acestui act legislativ, prac­tic, s-a dat unde verde muncii informale în ţară noastră.

Ar fi de spus că Republica Moldova este singura ţară din lume în care ISM este obligat să informeze agentul economic înainte de a începe controlul, de a dovedi temeinicia pornirii unui control prin pro­be, de a controla un agent economic doar o singură dată în an. O asemenea lege de­fectuoasă a fost adoptată acum câţiva ani şi de către vecinii noştri de peste Prut, însă, în scurt timp, s-a renunţat la ea.

Este important de reţinut că CNSM s-a pronunţat de la bun început împotriva faptului ca activitatea ISM să nimerească sub incidenţa  Legii nr.131. În acest sens s-a făcut uz de o prevedere a Convenţiei nr. 81 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), care stipulează că inspec­torilor de muncă li se permite să pătrundă liber la orice oră din zi sau noapte, fără înştiinţare prealabilă a angajatorului, în toate localurile, întreprinderile supuse inspecţiei, să facă cercetări, controale sau anchete pentru a verifica dacă sunt res­pectate dispoziţiile legale.

Interesul poartă fesul

Mai mult ca atât, acum doi ani, CNSM a înaintat o reclamaţie împotriva Guver­nului Republicii Moldova către OIM, în care se constata că Legea privind con­trolul de stat asupra activităţii de între­prinzător contravine Convenţiei nr. 81 a acestei organizaţii internaţionale, faţă de care statul nostru şi-a asumat răspunde­rea să-i respecte orice document, decizie. Drept reacţie, la mijlocul lunii martie anul curent, Comitetul de Administra­re OIM a recomandat executivului de la Chişinău să întreprindă fără întârziere măsurile necesare în vederea conformă­rii Legii nr.131 cu prevederile convenţiei nr. 81 a OIM.

În afară de aceasta, Plenul Curţii Su­preme de Justiţie a emis  o recomandare, la 30 decembrie 2014, prin intermediul căreia a specificat că Legea privind con­trolul de stat asupra activităţii de între­prinzător instituie proceduri prealabile de notificare a persoanelor supuse controlu­lui, care contravin Convenţiei 81 OIM.

Deci, logic, în mod obligatoriu, Guver­nul Republicii Moldova trebuia să adop­te un proiect de lege care ar exclude ISM de sub incidenţa Legii nr.131, după cum a insistat CNSM. Ministerul Economiei a elaborat un proiect de lege pentru mo­dificarea şi completarea  Legii privind controlul de stat asupra activităţii de în­treprinzător, însă, din păcate, acesta nu conţine principala revendicare a CNSM: excluderea activităţii ISM de sub inciden­ţa legii monstruoase. Astfel încât, în cazul în care se va insista pe acest proiect de lege compromis, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova a avertizat că va prezenta OIM informaţii suplimentare la reclamaţia împotriva Guvernului pri­vind încălcarea prevederilor Convenţiei nr. 81 a OIM.

De ce funcţionarii Ministerului Econo­miei, demnitarii Guvernului se împotri­vesc activităţii de eficientizare a măsuri­lor de diminuare şi  eradicare a „muncii la negru” şi a plăţii salariilor „în plic”, fe­nomene distrugătoare, care lipsesc anual bugetul ţării de miliarde lei, de ce nu în­deplinesc recomandările instanţei supre­me de justiţie din ţară, ale organismelor internaţionale, cu care avem acorduri ratificate de către parlamentul ţării? Ex­plicaţii ar putea fi mai multe, însă, pen­tru mine personal, cea mai credibilă arată afirmaţia experţilor unui centru analitic din ţară, potrivit căreia întreprinderile care activează în sectorul informal sunt protejate de către funcţionari înalţi din ministere, Guvern şi Parlament.