Încălcarea obligaţiilor de muncă. Refuzul de a munci în caz de pericol

Foto: mcmahonosborneblog.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Încălcarea obligaţiilor de muncă

În cazul încetării contractului individual de muncă sau al con­cedierii ca urmare a încălcării de către salariat a obligaţiilor sale de muncă (art. 86 alin. (1) lit. g) – k), m), o) – r), preavizarea nu este obligatorie. Însă urmează să ţinem cont de faptul că ordinul de sancţionare (de concediere) se comunică salariatului sub sem­nătură, în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data când a fost emis şi îşi produce efectele de la data comunicării.

Refuzul de a munci în caz de pericol

Asigurarea unor condiţii de muncă corespunzătoare cerinţe­lor de protecţie şi igienă a muncii este o obligaţie a angajatorului (art. 10 CM). În cazul neasigurării condiţiilor normale de mun­că, salariatul este în drept să refuze prestarea muncii la apariţia unui pericol pentru viaţa sau sănătatea sa, iar angajatorul este obligat să-i acorde salariatului, prin transfer sau permutare, un alt lucru, până la înlăturarea pericolului, cu menţinerea salariului de la locul de muncă precedent.

Dacă acordarea unei alte munci nu este posibilă, timpul staţio­nării salariatului până la înlăturarea pericolului pentru viaţa sau sănătatea sa este plătit de angajator în conformitate cu art. 163 alin. (1) din Codul muncii, adică nu mai puţin decât în mărimea unui salariu mediu al salariatului calculat pentru perioada staţi­onării.

Refuzul salariatului de a presta munca în caz de apariţie a unui pericol pentru viaţa sau sănătatea sa nu atrage după sine răspun­derea disciplinară. Mai mult ca atât, salariatul este în drept, la inițiativa sa, în asemenea caz, să suspende contractul individual de muncă, în temeiul art. 78 din Codul muncii.