În curând, va suna clopoțelul

Foto: viata-libera.ro

Au rămas zile numărate până începe şcoala pentru unii, iar pentru alții prima zi de grădiniță. Şi, odată cu aceasta, sporesc griji­le pentru părinţi. Iată ce zice psihologul referitor la greşelile frecvente, făcute de părinţi în educarea co­piilor, în funcţie de vârsta acestora. Astăzi ne oprim la probleme și sfaturi pen­tru părinți care au copii de vârsta preşcolară, ce greșeli ar trebui să evite ei.

– Timpul petrecut cu copiii, care de cele mai multe ori este mult prea puţin.

–  Alegerea unor persoane fără o educaţie aleasă pentru a sta cu aceştia.

–  Încercarea de a dezvolta co­pilul mult peste vârsta acestuia.

– Programul inadecvat sau ha­otic de: somn, joacă, alte activi­tăţi sociale.

– Diferenţele pe care le pot face între copii: care este mai deştept, mai rapid.

– O altă exagerare este cea le­gată de masă: să mănânce tot sau să respecte tot felul de regimuri alimentare care nu atrag copiii.

– Obligarea copilului să facă un anumit sport – care poate fi excesiv şi nu neapărat conform cu abilităţile înnăscute ale copi­lului.

– Oferirea de jucării, dulciuri sau tot felul de premii/recom­pense care ţin doar de cheful copilului sau doar ca să demon­streze că sunt părinţi buni. Copi­lul trebuie să primească în func­ţie de ceea ce oferă.

– Laudele exagerate sau jigni­rile exagerate.

– Timpul prea lung petrecut în fața televizorului sau cu joaca pe tabletă, PlayStation.

– Acum pot apărea pentru pri­ma dată: furtul de jucării de la alţi copii sau bătaia cu alţi copii.

Soluţii:

– Copiii ar trebui să aibă un program corect de masă şi somn.

– Să nu exagereze cu activităţi­le educaţionale care sunt peste ni­velul lui de vârstă, pentru că asta îl poate plictisi sau îi poate crea o aversiune faţă de grădiniţă.

– Mâncatul „tot din farfurie” poate declanşa mai târziu buli­mie sau anorexie.

– Recompensele să fie stabilite în funcţie de anumite cerinţe pe care copilul să le îndeplinească şi abia apoi să primească ceea ce cere.

– Să aibă foarte mare grijă la modul de comunicare, de afecţi­une, de suport sau înţelegere pe care îl vede copilul între părinţii lui. Acestea sunt primele cără­mizi ale caracterului copilului.

– Dacă află de furtul unor jucă­rii sau bătăi cu alţi copii, părinţii nu ar trebui să creadă că odrasla lor e nevinovată, ci să încerce să descopere cu adevărat ce şi cum s-a întâmplat.