Într-o societate care pune tot mai mult accent pe ideea de a găsi locul de muncă „perfect”, care ne face fericiți, mulți dintre noi am început să cădem în capcana unei căutări nesfârșite. În încercarea de a găsi slujba care să ne ofere o stare constantă de fericire, ajungem adesea să fim dezamăgiți și, în cele din urmă, nefericiți.
Această iluzie a fericirii perpetue la locul de muncă vine adesea dintr-o înțelegere greșită a naturii emoțiilor noastre. Potrivit profesorului emerit Robert Lustig de la Universitatea din California, San Francisco, obsesia noastră pentru fericire ne poate face mai degrabă să ne simțim mai rău. În cartea sa, The Hacking of the American Mind, Lustig explică cum societatea a confundat fericirea cu plăcerea și mulțumirea. Căutăm continuu mai mult – fie că e vorba de aprecieri pe rețelele sociale, bunuri materiale sau avansări în carieră. Această căutare permanentă activează dopamina, un neurotransmițător asociat cu motivația și recompensa. Pe termen lung, acest ciclu de căutare a plăcerii poate duce la comportamente adictive, lăsându-ne mereu nesatisfăcuți.
De ce fericirea nu este singura emoție de care avem nevoie?
Chiar dacă fericirea este un obiectiv firesc, nu ar trebui să fie singurul pe care îl urmărim. Penny Locaso, descrisă drept „primul hacker al fericirii din lume”, a constatat că cele mai împlinite persoane sunt acelea care își permit să trăiască întreaga gamă de emoții umane, inclusiv cele considerate negative, precum tristețea, furia și frica. Suprimarea acestor emoții poate avea efecte negative, deoarece ne împiedică să trăim pe deplin experiența umană. Când ne refuzăm un sentiment, tindem să-l negăm și pe cel opus.
Acest concept de a simți o diversitate de emoții se numește „emodiversitate”. Cercetările arată că persoanele care experimentează o gamă largă de emoții au niveluri mai scăzute de depresie, fac mai puține vizite la medic și au costuri medicale mai mici. În lipsa unei disponibilități de a accepta experiențele complexe ale vieții, căutăm mereu „vârfuri emoționale” – cu orice preț. De cele mai multe ori, acest cost este autenticitatea noastră și capacitatea de a fi prezenți în momentul actual. Ne imaginăm că destinația ne va face fericiți, în loc să ne concentrăm pe ceea ce ne oferă călătoria în prezent.
Filosofia estică și mulțumirea ca stare de spirit
În timp ce cultura occidentală este obsedată de fericire, multe tradiții estice prioritizează mulțumirea ca scop final. Dr. Daniel Cordaro, fondatorul Contentment Foundation, a studiat 5.000 de ani de filosofie umană și 200 de ani de cercetare științifică. El a descoperit că, în înțelepciunea tradițională, conceptul de fericire apare rareori, în timp ce mulțumirea este prezentă în peste 90% din cazuri. În aceste tradiții, mulțumirea este descrisă drept „întregime necondiționată” – o stare de spirit care nu depinde de circumstanțele exterioare.
Această idee de întregime necondiționată ne ajută să ne raportăm la ambițiile noastre într-un mod mai semnificativ. În loc să căutăm validare externă – precum titluri sau avansări pentru a ne simți împliniți – recunoaștem că întreaga noastră valoare vine din interior.
Când ne trăim viața din această stare de mulțumire interioară, putem fi prezenți cu adevărat, apreciind fiecare moment. Aceasta nu înseamnă că nu putem fi ambițioși – de fapt, cei mai mulți dintre clienții mei sunt oameni extrem de ambițioși. Cu siguranță, meriți acea avansare sau mărire de salariu. Însă orientându-ne viața în jurul mulțumirii, nu doar fericirii, ne onorăm propria creștere și dorința de a evolua, în timp ce ne simțim întregi în prezent.
Fericirea ca destinație – o capcană periculoasă?
Căutarea fericirii constante ne îndepărtează de momentele prezente și ne face să credem că numai la capătul drumului vom găsi acea stare de bine. Însă, cum subliniază și Eckhart Tolle, „suferința are nevoie de timp. Nu poate supraviețui în prezent”. Acest lucru sugerează că suferim cel mai mult atunci când ne agățăm de trecut sau ne îngrijorăm cu privire la viitor, în loc să ne concentrăm pe ceea ce trăim acum.
Când ne permitem să simțim atât momentele bune, cât și pe cele dificile, ne implicăm mai autentic în viața noastră și în obiectivele noastre. În loc să fugim de emoții și de experiențe, le acceptăm și ne permitem să trăim pe deplin.
Cum putem cultiva mulțumirea în carieră?
Mulțumirea, spre deosebire de fericire, nu este o emoție trecătoare, ci un mod de a fi. Ea nu depinde de circumstanțe externe și ne permite să trăim viața cu o stare de echilibru interior. Astfel, în loc să ne concentrăm doar pe obținerea succesului, putem să ne stabilim obiective care se aliniază cu valorile și scopul nostru profund.
Prin cultivarea mulțumirii, ne oferim puterea de a trăi mai profund în prezent, rămânând deschiși la ceea ce ne oferă viitorul. În loc să ne bazăm pe sentimente trecătoare de fericire, putem experimenta bogăția vieții – și a ambițiilor noastre – dintr-un loc de stabilitate, pace și împlinire interioară.
