Identitatea reclamanţilor, protejată de inspectorii de muncă

Reprezentanţii Inspectoratului de Stat al Muncii nu examinează în prezent şi nu vor lua în calcul nici în viitor sesizările anonime privind încălcarea legislaţiei muncii, venite din partea lucrăto­rilor moldoveni. Conducerea instituţiei afirmă că acest lucru corespunde legislaţiei în vigoare, care, în aceeaşi ordine de idei, interzice divulgarea identităţii reclamantului.

 

Cu toate acestea, Ovidiu Jurca, specialist superior în domeniul activităţii cu salariaţii în cadrul Biroului Internaţional al Muncii de la Budapesta, este de părere că inspectorii muncii trebuie să dea curs oricărei sesizări. În acelaşi timp, una din principalele obligaţii ale acestor inspectori, dar şi a instituţiei pe care o reprezintă, este de a proteja identita­tea celor care fac reclamaţii.

„Dacă un membru de sindicat, de exem­plu, merge la Inspectoratul Muncii şi anunţă că la firma unde este el angajat sunt încălcate prevederile legale referitoare la durata zilei de lucru sau anumite norme de sănătate şi securitate, inspectorul de muncă nu are voie, conform legii, să se ducă la firma respectivă şi să spună patronului cine a făcut sesizarea”, a relevat Ovidiu Jurca.

În acelaşi timp, inspectorul vine la firma respectivă şi solicită să vadă exact instalaţia care face obiectul controlului, iar la sfârşit va informa partea care a sesizat, fără a ra­porta şi angajatorului ce i-a comunicat celui dintâi, şi va îndeplini tot lanţul de evidenţă şi urmărire a procesului de implementare a legislaţiei.

 

Sesizările anonime legate de drept, în marea majoritate, nu sunt luate în considerare

 

Norma juridică europeană tratează dela­ţiunea în general prin ignorare, de vreme ce orice plângere trebuie să fie semnată de un autor, pentru ca cel care face controlul să-l poată informa pe primul. Totuşi, atunci când este vorba despre o chestiune legată de să­nătatea şi siguranţa în muncă a lucrătorilor, Inspectoratul Muncii ar trebui să ia în calcul aceste semnale.

„Ideal ar fi ca toate sesizările să fie asuma­te cu nume, prenume şi adresă de către par­tea vătămată, ca autoritatea publică să poată răspunde celui care a reclamat”, a subliniat Ovidiu Jurca.

În toate ţările europene, legislaţia prevede obligaţia Inspectoratului Muncii şi a autori­tăţilor publice care primesc sesizări de a pro­teja identitatea reclamantului. Acest lucru ţine şi de legislaţia generală privind protecţia datelor cu caracter personal.

 

Protejaţi de lege

 

Cât priveşte petiţiile anonime, cel mai bine este ca lucrătorul sau oricare entitate legată de procesul de muncă să-şi asume plângerea, fiindcă legea îi oferă protecţie. Inspectorul de muncă nu are voie, sub sancţiunea con­cedierii sau a altei pedepse mai mult sau mai puţin grave, să informeze despre identitatea reclamantului.

În felul acesta, solicitantul este protejat de anumite acţiuni de retorsiune pe care le-ar putea lansa angajatorul. Acest lucru este prevăzut de legislaţia din foarte multe ţări europene.

„Eu nu cunosc ca vreo ţară din UE să pre­vadă în legislaţie ca inspectorul de muncă să trebuiască să informeze angajatorul în ce bază merge la control. Inspectorul vine cu verificările atunci când consideră că sunt elemente constitutive ale unor acte şi fapte în contradicţie cu legislaţia în materie. El nu trebuie să se justifice faţă de angajator, dar nici nu trebuie să abuzeze de calitatea lui”, a conchis specialistul superior în domeniul activităţii cu salariaţii din cadrul Biroului In­ternaţional al Muncii de la Budapesta.

 

Buchea legii!

 

„Sesizările, petiţiile anonime, potrivit le­gislaţiei în vigoare, nu sunt examinate şi nici noi nu le vom examina. Este Legea cu privire la petiţionare, art.10, alineatul 2, care speci­fică aceste situaţii”, a declarat pentru „Vocea poporului” Dumitru Stăvilă, directorul In­spectoratului de Stat al Muncii.

Legea sus-menţionată stipulează că, în si­tuaţiile în care problemele sesizate se referă la securitatea naţională, la ordinea publică, la viaţa şi sănătatea persoanelor oficiale şi a membrilor familiilor acestora, petiţia ano­nimă se va remite organelor de drept com­petente. Şi această prevedere a fost, însă, recent, suspendată.

„Numai pe timpul comuniştilor am exa­minat astfel de petiţii, pentru că ei ne obli­gau, nu ştiau ce înseamnă legea, dar ulterior Curtea Constituţională a decis să nu le mai luăm în consideraţie”, a accentuat Dumitru Stăvilă.

Directorul Inspectoratului de Stat al Mun­cii a remarcat că legea îi obligă pe aceşti con­trolori să nu divulge, în nici un caz, identita­tea reclamantului. „Nu am avut nici plângeri că acest lucru s-ar fi întâmplat şi nici dosare în contenciosul administrativ sau, cu atât mai puțin, cazuri în care să plătim despăgu­biri”.

 

Controalele inopinate

 

În ceea ce priveşte controalele inopinate, inspectorii muncii le pot efectua, în temeiul Legii 131 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, în baza unei pe­tiţii semnate de solicitant, cu semnătură şi indicarea unei adrese la care să fie expediat răspunsul. Şi în cazul accidentelor de muncă, inspectorii merg la întreprindere să cerceteze aceste incidente, dar şi să efectueze controa­le în cazul în care acestea nu au fost făcute de mult timp, a concretizat Dumitru Stăvilă.

Conform aceleiaşi legi, unităţile din do­meniul antreprenoriatului nu pot fi supuse controlului mai des de o dată pe an.

„Mai este o stipulare privind posibilitatea de a fi iniţiate controale inopinate, atunci când pericolul social generat de încălcarea legislaţiei muncii, evaluat în bani, depăşeş­te echivalentul a 30 de salarii medii pe ţară. Metodologia de calculare a valorii acestui pe­ricol nu a fost elaborată însă şi, de aceea, nu ştim cum să procedăm”, a menţionat direc­torul Inspectoratului de Stat al Muncii.

 

Combaterea muncii „la negru”

 

Dumitru Stăvilă a adăugat că, de vreme ce prevederile convenţiilor OIM sunt mai pre­sus de legislaţia naţională, a fost lansată pro­punerea ca, pentru a putea combate munca nedeclarată, inspecţiile teritoriale de muncă să efectueze controale inopinate împreună cu poliţiştii, inspectorii fiscali şi cu sindica­liştii.

„Şi dacă este depistată cel puţin o per­soană care munceşte fără forme legale, deja controlul respectiv va fi considerat justificat, dar ca atare, legea este lege”, a remarcat ofi­cialul.

Dumitru Stăvilă a mai precizat că inspec­torii de stat ai muncii efectuează, anual, aproximativ 6600 de controale ce cuprind în jur de 5200 de unităţi şi examinează cel puţin 3600 de petiţii. Acestea sunt soluţio­nate în termen. Cel puţin plângeri în această privinţă nu au existat şi nici instituţia nu a fost acţionată în judecată, susţine directorul Inspectoratului de Stat al Muncii.

Cei 87 de inspectori de muncă de stat au în sarcină să efectueze şapte-zece controale lunar, pe lângă alte activităţi de serviciu pe care le desfăşoară.

 

Echipe multidisciplinare

 

CNSM a semnat, recent, cu Inspectoratul de Stat al Muncii, Inspectoratul General al Poliției şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat un regulament comun privind institui­rea unor echipe multidisciplinare.

Regulamentul a fost elaborat de un grup interdepartamental, în scopul realizării obiectivului privind depistarea evaziunilor fiscale şi contracararea angajărilor fără for­me legale din Planul de acţiuni privind mi­nimizarea practicii de achitare a salariilor „în plic” şi a „muncii la negru”, aprobat prin hotărâre de guvern.

Acest regulament prevede verificarea, de­pistarea şi sancţionarea cazurilor de achitare a salariilor „în plic” şi de „muncă la negru”.

Reprezentanţii CNSM vor participa la aceste acţiuni de control doar în cazul între­prinderilor ai căror salariaţi sunt membri de sindicat.