Gospodăria colectivă „Pobeda”, supusă unui test de supravieţuire

Colhozul „Pobeda” din raionul Ceadîr–Lunga este cel mai mare dintre cele două colhozuri rămase în Republi­ca Moldova. Este de mirare cum de s-a reuşit menţinerea unei gospodării colective atât de mari, în condiţiile în care, pe parcursul a zece ani, con­ducerea acesteia nu poate obţine de la autorităţi drep­tul de care se bucură toate celelalte gospodării ţărăneşti (de fermieri) – subvenţiile pentru cumpărarea tehnicii sau a şeptelului de vite. De menționat, colhozul achi­tă, spre deosebire de ceilalţi agenți economici, impozite substanţiale în bugetul  de stat.

 

Și când te gândești că to­tul poate fi soluționat în doi timpi și trei mișcări – în ac­tul legislativ este nevoie doar de completat lista cu tipu­rile de activități agricole și zootehnice eligibile pentru subvenții din partea statului cu sintagma „colhoz” sau de încheiat lista prin sintagma „etc.”. Rămâne neclar de ce, totuși, pe parcursul unui deceniu întreg, nu a fost aprobată această inițiativă, care ar simplifica esențial existența celui mai mare col­hoz din țară. E clar doar un singur lucru. O gospodărie țărănească colectivă atât de mare care, pe bună dreptate, este mândria țării, are drep­tul de a beneficia de astfel de subvenții și îl confirmă, an de an, prin faptul că mai există și se dezvoltă, chiar dacă guvernanții nu doresc să audă vocea colhoznicilor, să pătrundă în esența pro­blemei, dar și în pofida tu­turor dificultăților de ordin economic. Se întâmplă așa pentru că angajații acestei unități muncesc cu devota­ment, au încredere în suc­ces, dar și din simplul motiv că președintele colhozului „Pobeda” afirmă: „Oamenii m-au ales, mi-au încredințat misiunea să păstrez colho­zul. Deci, trebuie să fac totul pentru ca gospodăria să nu se ducă de râpă”. Oricum, e de înțeles că această misiune nu este deloc simplă.

 

Cea mai mare gospodărie agricolă, timp de zece ani, nu poate obţine de la stat subvenţiile ce i se cuvin conform legii

 

„Pobeda” este o gospodărie colectivă de proporții, care are în administrare 6,5 mii ha de terenuri agricole. „Avem o brigadă de pregătire a nutrețurilor, trei brigăzi de câmp. Semănăm grâu de toamnă, porumb, orz, mazăre, floarea-soarelui”, ne spu­ne Afanasi Cazangi, agronom, specialist pentru securitatea şi sănătate în muncă.

Colhozul mai are 460 ha de plantații viticole, 74 de ha sunt ocu­pate de pomi de piersici, iar pe 20 de ha cresc pomi de prun. Șeptelul fermei de lapte-marfă constituie 450 de capete: 205 vaci mulgătoa­re, iar restul sunt animale tinere. Mai activează în cadrul colhozului și o mică firmă de porcine, unde anual cresc câte 50-55 de scroafe de prăsilă. Cea mai mare dintre fermele colhozului este cea de oi, aici sunt 1250 de oi de prăsilă și 1200 de miei din acest an, 400 de mioare născute anul trecut, 40 de berbeci de prăsilă. În plus, colhozul mai are o moară mică, o brutărie și o prisacă.

 

Adaosuri la retribuția de bază

 

În perioada sovietică, în ca­drul colhozului munceau 3,5 mii de persoane. De atunci, suprafața ocupată de această unitate a rămas neschimbată. În prezent, din sta­tele gospodăriei colective fac parte 460 de persoane. Aceștia benefici­ază de salarii modeste. Astfel, anul trecut, salariul mediu a constituit 2.650 de lei. Aici mai sunt oferite și niște adaosuri care vin să susțină angajații cu salarii mici.

Este vorba despre plata în natu­ră. Dacă mecanizatorii vor recolta în anul curent, să zicem, 2000 de tone de grâne, atunci 80 de tone (4 la sută) vor fi repartizate între ei, în funcție de coeficientul de implica­re. Cel mai mare venit anual pen­tru mecanizatori a constituit, anul trecut, 76 de mii de lei. Viticultorii beneficiază la fiecare leu câștigat de încă 20-30 de bani, în funcție de recoltă. Anul trecut, crescătorii de vite au ridicat, pe lângă salariile de bază, încă 10-12 mii de lei.

Interesul salariaților de a mun­ci în perioada rece a anului este menținut în felul următor: ei au po­sibilitatea de a ridica plata în natu­ră. De altfel, administrația propune trei variante prin care angajații își pot realiza acest drept: ei pot ridica grâul, îl pot lăsa la păstrare, semna în borderou și ridica făina măcina­tă sau chiar deja pâinea coaptă în baza unor bonuri. Sunt oferite și niște facilități pentru prânzurile la cantină. Apropo, serviciile canti­nei sunt solicitate nu doar de către angajații colhozului. De menționat că toată lumea implicată în pro­cesul de recoltare beneficiază de alimentație gratuită.

Deși sindicatele oferă colhozu­lui anual doar 2-3 bilete pentru tratament balneosanatorial, toți doritorii pot beneficia totuși de proceduri de fortificare a sănătății. Astfel, administrația a convenit cu unul dintre sanatoriile autohtone să facă un troc. Pentru biletele ofe­rite de sanatorii, colhozul livrează instituției lapte și carne. În acest fel, este acoperită o jumătate din costul biletelor.

 

Fără subvenții

 

Colhozul procură tehnică nouă când are posibilitate, însă achizițiile făcute în prezent nu pot fi compa­rate cu cele din anii precedenți.

„Dacă, în perioada sovietică, tractoarele cu roți erau scoase din uz peste 8 ani, iar cele cu șenile peste 7 ani, în prezent, tehnica re­spectivă este exploatată deja de 15 ani și acest lucru este tratat ca ceva normal. Deși, evident, utiliza­rea și exploatarea tractoarelor și a agregatelor noi este mai simplă și mai eficientă. Încercăm în fiecare an să înnoim tehnica din dotare. Anul trecut am achiziționat o com­bină „Vector”, niște cultivatoare, semănătoare de plante prășitoare, mașini de curățat”, ne spune Ma­xim Trandafil, vicepreședinte al colhozului.

Toate aceste echipamente ar pu­tea fi achiziționate mult mai ușor dacă nu ar fi existat în legislație un impediment, din cauza căruia colhozul este lipsit de șansa de a beneficia de subvenții din partea statului.

„Impozitele sunt colectate cu regularitate, dar când vine vorba despre subvenţii, nu ni le oferă”, menţionează preşedintele colhozu­lui „Pobeda”, Nicolai Dragan. Anul trecut ne-au calculat circa nouă milioane de lei impozite pentru 6,5 mii ha. Sunt bani grei. În raionul Vulcăneşti, pentru 17,5 mii ha, im­pozitele au constituit cinci milioa­ne de lei. Dacă ar fi fost implemen­tat impozitul unic, toţi ar fi fost în condiţii egale”.

 

 

Dar problema cea mai impor­tantă e că, din cauza lacunelor din legislaţie, colhozul este lipsit de dreptul de a pretinde la compen­sarea de către stat a unei părţi din cheltuielile pentru achiziţionarea tehnicii. „Am făcut unele calcule şi am constatat că anual nu primim din partea statului un milion de lei. De asemenea, suntem lipsiţi de po­sibilitatea de a primi compensaţii la cumpărarea şeptelului de ani­male. Dacă acest lucru ar fi posibil, am putea cumpăra o cireadă bună, care costă acum circa 35-50 de mii de lei. Am putea obţine câte 30-35 de litri de lapte de la fiecare vacă, pe când azi avem doar 10-12 litri.

Nu cerem nimic deosebit. Există legea care ne dă dreptul la subven­ţii, însă acolo nu este prevăzură o atare formă de proprietate precum colhozul. De zece ani vorbesc des­pre necesitatea operării unei mici modificări în legislaţie. Am abor­dat problema în repetate rânduri în diferite instanțe. Însă deocam­dată fără rezultat”, spune Nicolai Dragan.

 

Urmările embargoului

 

Chiar dacă numai 10 la sută din producţia de fructe era exportată în Rusia şi Belarus, interdicţia aplica­tă faţă de producătorii moldoveni a afectat şi colhozul „Pobeda”. Cum a menţionat preşedintele lui, contea­ză fiecare bănuţ.

„Anul trecut, situaţia a fost ur­mătoarea. 275 de tone de piersici, care urmau să fie vândute cu 6-7 lei (dacă facem calculele necesa­re, constatăm că am fi obţinut un venit de două milioane de lei), au fost vândute cu 2-2,5 lei şi am obţi­nut doar un milion. Porcii mâncau piersici. Şi struguri. Anul trecut, din cauza imposibilităţii de a co­mercializa struguri, am suportat pierderi de trei milioane de lei. În plus, ploile torenţiale și grindina din luna mai anul trecut au com­promis un hectar și jumătate de vii.

După recoltare, am constatat că am pierdut circa cinci milioane de lei. Cu alte cuvinte, am ajuns să lu­crăm în pierdere”, conchide Nico­lai Dragan.

 

Rolul sindicatelor

 

Potrivit Elenei Kioroglo, pre­şedintele Consiliului regional al Sindicatelor din Agricultură şi Ali­mentaţie „Agroindsind” din UTA Găgauzia, în colhoz este bine pus la punct parteneriatul social. Ad­ministraţia este deschisă pentru propunerile sindicatelor şi înţelege foarte bine importanţa controlului permanent al calităţii sănătăţii şi securităţii în muncă. Singurul lucru pe care l-a reproşat a fost: „Sigur că ne-am fi dorit să fie amenajate camere de odihnă şi cabine de duş în brigăzile de câmp. Înţelegem că e vorba de bani, dar conducerea mereu ne vine în întâmpinare şi, dacă se va soluţiona problema cu subvenţiile, vor apărea şi mijloace­le necesare”.

Despre colaborarea fructuoasă a Inspectoratului Muncii al Sindi­catelor cu administraţia colhozului ne-a vorbit şi Vasile Siloci, inspec­tor principal de muncă.

„Noi explicăm cerinţele privind sănătatea şi securitatea muncii, pentru a nu admite riscuri şi acci­dente în muncă. Informăm şi lu­crăm cu specialiştii permanent în acest sens. În această gospodărie mare sunt respectate toate cerin­ţele tehnologice. Avem specialişti care ţin sub control toate lucrările desfăşurate. Aici sunt respectate normele ştiinţifice, sunt veterinari, medici. Este efectuată atestarea locurilor de muncă”, spune inspec­torul.

În colhoz activează şi un inginer pentru tehnica securităţii. Înainte de începutul fiecărui tip de mun­ci agricole, acesta desfăşoară un instructaj. Astfel, în această gos­podărie mare, nu s-au înregistrat accidente serioase. Lucrătorii sunt asiguraţi cu regularitate cu îmbră­căminte specială. Recent, colhozul a achiziţionat un nou lot de echipa­mente speciale.