Formule flexibile de muncă: aspecte juridice și garanții

În Codul muncii au fost introduse, recent, unele modifi­cări, completări cu privire la formule flexibile de mun­că. Ce înseamnă formule flexibile de muncă, spuneți-ne care sunt aspectele juridice ale acestora și garanțiile salariaților în cazul aplicării lor?

Valentina Scripnic, Bălți

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Noțiunea „formule flexibile de muncă” a fost introdusă în Codul muncii prin Legea nr. 195 din 14.07.2022. Și anume, prin lega respecti­vă, art. 1 din Codul muncii a fost completat cu definiția legală a acestei noțiunii (formule flexibile de muncă) și art. 100 prim din același Cod a fost expus în redacție nouă.

Astfel, potrivit art. 1 din Codul muncii, noțiunea formule flexibile de muncă sunt definite ca „programe de muncă ce oferă posibilitate salariaților să își adapteze programul de lucru, inclusiv prin utilizarea muncii la distanță, a muncii la domiciliu, a regimului flexibil de muncă, a timpului de muncă parțial sau a săptămânii de lucru comprimate”.

Aceste formule se referă la flexibilitatea în programarea orelor lucra­te, cum ar fi durata programului, timpul începerii și încheierii lucrului, pauzele, flexibilitatea numărului de ore lucrate și a locului de muncă, cum ar fi munca la domiciliu sau la distanță, care se vor stabili fie în contractual individual de muncă sau în acordul adițional la acesta.

 

Formulele flexibile de muncă se instituie prin acordul dintre salariat și angajator

 

Prevederile art. 100 prim din Codul muncii, în redacția legii preno­tate, au drept obiectiv reglementarea aplicării acestor formule flexibile de muncă.

În acest sens, alin. (1) al articolului respectiv stabilește că formulele flexibile de muncă se instituie prin acordul dintre salariat și angajator, la solicitarea salariatului sau a angajatorului, atât la momentul angajă­rii, cât și după încheierea contractului individual de muncă, pe o durată determinată sau nedeterminată.

Așadar, potrivit acestei norme, salariatul poate solicita un program flexibil de muncă atât la angajare, cât și după încheierea contractului individual de muncă. În cazul în care propunerea de a trece la un pro­gram flexibil de muncă vine din partea angajatorului, acesta nu are dreptul să-l stabilească fără acordul salariatului.

Salariatul, potrivit art. 100 prim alin. (4) din Codul muncii, poate solicita ajustarea rezonabilă a programului de muncă cel mult o dată la șase luni. În acest sens, suntem de părerea că prevederile alin. (4) al articolului prenotat, care vizează că salariatul poate solicita doar ajustarea rezonabilă a programului de muncă cel mult o dată la șase luni, nu se coordonează cu prevederile alin. (1) al aceluiași articol, care dispun că formulele flexibile de muncă se instituie doar prin acordul dintre salariat și angajator (fără a specifica faptul că salariatul poate solicita doar ajustarea rezonabilă a programului de muncă și cel mult o dată la șase luni).

Or, având în vedere faptul că dispoziția art. 100 prim din Codul muncii are drept scop flexibilizarea raporturilor de muncă, considerăm inoportună limitarea dreptului salariatului de a cere ajustare rezonabilă a programului de muncă cel mult o dată la șase luni, deoarece aceasta (ajustarea rezonabilă a programului de muncă) poate fi dispusă ori de câte ori este necesar doar prin acordul părților (salariat, angajator).

Cu referire la garanțiile pentru salariații cu program flexibil de muncă, art.100 prim alin. (3) din Codul muncii dispune că activitatea în condițiile formulelor flexibile de muncă nu limitează drepturile și garanțiile salariatului privind calcularea vechimii în muncă, privind du­rata concediului de odihnă anual sau alte drepturi aferente raporturilor de muncă, prevăzute de Codul muncii. Adică drepturile și garanțiile persoanelor cu program flexibil de muncă sunt aceleași ca și cele ale tuturor salariaților.

Legea nu obligă angajatorul să-și exprime acordul asupra insti­tuirii formelor flexibile de muncă, dar, în termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării de ajustare rezonabilă a programului de mun­că, acesta (angajatorul) trebuie să ofere un răspuns, prezentând justifi­cările aferente deciziei.