FMI a realizat ceea ce liderii sindicali din Moldova au avertizat demult

Foto: sindicate.md

În sfârşit, au înţeles şi demnitarii de la Fondul Monetar Internaţio­nal (FMI) ceea ce era evident! Ex­perţii acestei instituţii financiare internaţionale au apreciat, zilele trecute, că măsurile de austerita­te implementate în multe ţări, sub presiunea Fondului, au contribu­it la adâncirea sărăciei, la creşte­rea inegalităţilor sociale. „Vasta consolidare bugetară în derulare în mai multe economii a dat naş­tere unor îngrijorări legate de potenţialul său impact asupra in­egalităţilor”, relevă economiştii de la FMI într-un raport privind inegalităţile.

Potrivit lor, planurile de economii buge­tare conduc, în mod „tradiţional”, la pier­deri de locuri de munca, care au tendinţa de a mări inegalităţile în detrimentul celor mai puţin favorizaţi, ale căror venituri de­pind aproape în totalitate de salarii.

FMI a admis deja ca a subestimat im­pactul austerităţii asupra creşterii, dar este pentru prima oară când vorbeşte des­pre consecinţele măsurilor sale asupra in­egalităţilor sociale.

Austeritate în schimbul ajutoarelor financiare

Raportul se referă, în special, la Euro­pa, unde ţările cu cele mai mari datorii publice au fost nevoite să aplice măsuri de austeritate în schimbul primirii unor aju­toare financiare din partea UE sau FMI. Potrivit acestor experţi, inegalităţile au crescut în aproximativ jumătate din ţările europene care au efectuat ajustări bugeta­re în perioada 2007-2012. Printre acestea se numără şi Republica Moldova, care la sfârşitul lui 2009 a încheiat un program economic cu Fondul Monetar Internaţio­nal. Pentru a beneficia de o asistenţă fi­nanciară de aproape 575 de milioane de dolari SUA până la finele anului 2012, Guvernul de la Chișinău s-a obligat să re­ducă până la 1,9 la sută deficitul bugetar din produsul intern brut al ţării. În acest scop, s-a procedat la reforme structurale care au ţintit stoparea majorării salarii­lor, reducerea cheltuielilor bugetare şi a subvenţiilor, anularea unor compensaţii de care beneficiază populaţia, îndeosebi locuitorii din mediul urban, privatizarea întreprinderilor cu cele mai mari veni­turi.

Impactul s-a dovedit destul de dureros pentru locuitorii Republicii Moldova. A scăzut brusc puterea de cumpărare, care, ulterior, a fost recuperată parţial doar da­torită creşterii fluxului de transferuri bă­neşti de la conaţionalii noştri care lucrea­ză în străinătate. S-a împuţinat numărul locurilor de muncă. Doar anul trecut au plecat peste hotare să-şi câştige o bucată de pâine aproape 50 de mii de moldoveni, numărul lor ridicându-se la momentul de faţă la aproape 350 de mii de persoane, după datele oficiale, şi cam la 1 milion de oameni, după estimările neoficiale.

Pretextându-se optimizarea cheltuie-lilor pentru educaţie, au început să fie închise şcolile, în special, cele de la sate. Valoarea subvenţiilor acordate ţăranilor noştri au fost înjumătăţite în 2010. Au că­zut în mod dezastruos investiţiile în toa­te domeniile economiei naţionale: fie că erau de origine externă, fie că se dovedeau resurse interne.

Exodul tinerilor, cel mai mare pericol pentru viitorul Moldovei

Spre onoarea lor, liderii sindicali din ţară au dezaprobat caracterul evident al măsurilor păgubitoare pentru salariaţii noştri, recomandate de experţii Fondu­lui Monetar Internaţional. De exemplu, Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, le-a declarat reprezentanţilor FMI, în cadrul întrevederilor repetate cu aceştia, că cel mai mare pericol pentru viitorul Repu­blici Moldova este plecarea tinerilor peste hotare din cauza salariilor mici şi a lipsei locurilor de muncă.

Liderul CNSM le-a sugerat demnitari­lor acestui organism financiar internaţi­onal că, pentru a opri exodul braţelor de muncă din ţară sau măcar pentru a-l di­minua, este necesar de a majora salariul minim, treptat, până la valoarea mini­mului de existenţă, adică de 1600 de lei. Preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova le amintea ce­lor de la FMI că dacă în mai multe ţări din Europa salariul minim reprezintă cam 50-60 procente din leafa medie pe economie, în Republica Moldova salariul minim con­stituie doar 15 procente din salariul mediu pe economie. Desigur, cu asemenea lefuri mizerabile, nu că tinerii vor pleca la mun­că peste hotare, dar şi cei mai în vârstă ar părăsi Moldova, dacă li s-ar oferi o opor­tunitate în acest sens.

Oleg Budza le-a propus atât celor de la FMI, cât şi conducerii Cabinetului de Miniștri, ca măsurile de austeritate să fie compensate prin acţiuni concrete, ferme de îmbunătăţire a administrării fiscale, de eradicare a sectorului informal sau, cum i se mai spune, economie subterană. Se avea în vedere diminuarea fenomenului achitării salariilor „în plic” şi a „muncii la negru”. Mai ales că CNSM avea elaborat deja un plan de măsuri în acest sens.

Președintele CNSM le-a demonstrat re­prezentanţilor Fondului că sectorul infor­mal păgubeşte bugetul public naţional de circa 15 miliarde de lei, ceea ce echivalea­ză cu mai bine de 1 miliard de dolari SUA. Adică, în cazul în care Guvernul Republi­cii Moldova ar reuşi să „desţelenească” măcar jumătate din economia subterană a ţării, resursele băneşti rezultate în urma acestei performanţe ar fi fost dublu peste nivelul asistenţei financiare acordate de FMI. Totodată, urmare a realizării acestei măsuri radicale, productive, nu ar fi sufe­rit populaţia ţării. Unde mai pui că banii luaţi de la FMI, oricum, mai devreme sau mai târziu, trebuie să fie returnaţi.

Din păcate, reprezentanţii FMI nu și-au plecat urechile la sugestiile liderilor noş­tri sindicali. Astăzi, cum s-ar zice, aceştia „s-au trezit” şi propun creşterea cheltuieli­lor publice pentru nevoi sociale, perfecţio­narea fiscalităţii, măsuri de suplimentare a veniturilor bugetare pe seama celor bo­gaţi, al căror număr, în ţara noastră, potri­vit datelor serviciului fiscal, a crescut de la aproape 80 de persoane până la peste 200 de milionari, cât s-a implementat progra­mul economic FMI. Nimeni nu are nimic împotriva agonisirii. Să dea Domnul, să avem un milion de milionari!

Însă nu pe spatele zecilor de mii de confraţi, prieteni, cunoscuţi de-ai noştri care apucă drumurile străinătăţii în cău­tarea unei bucăţi de pâine.