Finanțarea instituțiilor medicale: lacune legislative și administrative

În prezent, în Republica Moldova nu există, la nivel național, o vizi­une clară și o bază de date credibi­lă cu privire la necesitățile tehnice ale instituțiilor medico-sanitare din țară, nu sunt stabilite prioritățile de dezvoltare a infrastructurii instituțiilor sistemului de sănătate și nu există un plan comprehensiv și integrat pentru dotarea și dez­voltarea acestora.

Este una din concluziile studiului „Finanțarea instituțiilor medicale în Republica Moldova: lacune legislative și administrati­ve”, prezentat în cadrul unui proiect reali­zat în comun de Fundația „Friedrich Ebert” și Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”.

„Nota analitică reprezintă un punct de plecare în dezbaterile publice pe marginea reformelor necesare în acest sector”, au menționat autorii studiului, Rodica Gramma și Ana Niculiță.

Concluziile notei analitice

Mai jos vă prezentăm principalele con­cluzii ale notei analitice:

• Lacunele și inconsecvența cadrului nor­mativ în vigoare cu privire la administrarea și finanțarea instituțiilor medico-sanitare publice (IMSP) lasă loc de interpretări du­ale în distribuirea responsabilităților pentru susținerea financiară a IMSP pentru dezvol­tarea bazei tehnico-materiale.
• Delegarea responsabilității de dezvol­tare a bazei tehnico-materiale a IMSP doar către APL, fără a lua în considerare capaci­tatea redusă a acestor autorități de a face față necesităților reale ale instituțiilor me­dicale, se reflectă asupra procesului de asigurare a dreptului populației la servicii medicale de calitate, printr-o discrimina­re evidentă a cetățenilor în baza locului de reședință.
• În cazul în care fondatorul instituțiilor medico-sanitare publice nu are capacita­tea de a susține dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestora, unica posibilitate de a îmbunătăți infrastructura este aplicarea pentru finanțare din fondurile gestionate de CNAM. Datele statistice demonstrează o subfinanțare a acestor fonduri, fapt ce li­mitează accesul IMSP la posibilitatea de a beneficia de surse pentru dezvoltare.
• Instituțiile medico-sanitare din țară sunt contractate de către CNAM în mod similar, chiar dacă diferă nivelul de dotare și dezvol­tare a bazei tehnico-materiale, respectiv, și calitatea serviciilor prestate.

Federația Sindicală „Sănătatea” publică anual Raportul de activitate unde este inclus neapărat și un capitol dedicat finanțării do­meniului sănătății.

„Serviciile de sănătate și de îngrijire a sănătății, în raport cu alte servicii, sunt cos­tisitoare și trebuie asigurate de către stat după principiul sustenabilității. Aceste cos­turi includ, pe de o parte, plățile pentru sa­lariile personalului din instituțiile de sănăta­te, în raport cu riscul profesional, influența factorilor psihoemoționali asupra sănătății lucrătorului, responsabilitatea și volumul de lucru; iar pe de altă parte, este vorba de plățile pentru medicamente și consumabi­le, tehnică performantă, investiții capitale, întreținerea infrastructurii și a transpor­tului sanitar”, a menționat Aurel Popovici, președintele Federației Sindicale „Sănăta­tea” din Moldova.

În anul 2021, cei mai mulți bani din Bugetul de Stat au fost pentru următoa­rele destinații:

• Programe de dezvoltare a ramurii – 1226 mln. lei;

• Întreținerea curentă a instituțiilor – 765,4 mln. lei;

• Proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare – 43,1 mln. lei;

• Implementarea proiectului de investiții capitale – 32,3 mln. lei.

În anul 2021, unitățile medicale din în­treaga țară au avut nevoie de o finanțare importantă pentru a face față situației di­ficile impuse de pandemia de Covid-19. Astfel, Federația Sindicală „Sănătatea” a continuat să sesizeze și să sensibilizeze organele de stat că sectorul sănătății are nevoie de o finanțare substanțială, întrucât resursele umane din acest domeniu sunt cel mai mult solicitate, fapt ce determină epuizarea profesională. Respectiv, salariații din sănătate au nevoie de garanții sociale din partea statului, fapt ce se poate realiza doar în condițiile unor finanțări adec­vate.

Conform politicii de stat, prioritățile de cheltuieli în domeniul sănătății au fost ori­entate spre:

• Fortificarea sănătății publice, pentru a asigura îmbunătățirea controlu­lui bolilor transmisibile și netransmisibile;
• Îmbunătățirea accesului la serviciile comu­nitare, geriatrice, paliative și de reabilitare;
• Îmbunătățirea accesului populației la servicii medicale de bază;
• Motivarea angajaților din sistemul de sănătate, potrivit analizei reali­zate de FSSM.

Poziția sindicatelor

Și sindicatele au ajuns la concluzia că, în anul 2021, finanțarea domeniul sănătății a avut anumite lacune, asupra cărora Federația Sindicală „Sănătatea” a insistat pe lângă autoritățile statului chiar din mo­mentul elaborării proiectului politicii anuale fiscale, vamale și salariale.

„Obiecțiile privind modul de constituire a surselor financiar necesare și finanțarea ramurii ocrotirii sănătății au fost expuse în avizele Federației la proiectele de decizii elaborate de autorități, precum și în alte so­licitări și revendicări înaintate. Suplimentar, pentru îmbunătățirea nivelului de finanțare a sectorului de sănătate, Federația a exami­nat și a elaborat avize la proiectele de Lege a Bugetului de Stat pentru anul 2021 și de Lege a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2021, înain­tând de fiecare dată propuneri concrete de consolidare și sporire a surselor financiare necesare pentru sistemul de sănătate”, a re­levat Aurel Popovici.

În mare parte, lacunele privind finanțarea ramurii ocrotirii sănătății se referă la urmă­toarele:

• acumularea dificilă a mijloacelor finan­ciare suficiente pentru sănătate;
• insuficiența resurselor financiare adec­vate pentru finanțarea prioritară a unităților medicale;
• existența constrângerilor bugetare; inechități și inegalități în finanțarea instituțiilor medicale;
• necorespunderea politicilor declarate și a mijloacelor financiare alocate cu prioritățile realizării programe­lor de dezvoltare și reformare a sectorului sănătății;
• nerespectarea principiului obiectivității și a transparenței în utilizarea mijloacelor financiare;
• finanțarea în mod fragmentar și cu întârziere a instituțiilor medicale.

În pofida acestor deficiențe de finanțare, instituțiile medico-sanitare au asigurat prestarea serviciilor de asistență medicală populației în conformitate cu specificul de activitate prestabilit, fapt care se datorează, în primul rând, angajaților care au activat în aceste condiții dificile chiar cu riscul epuiză­rii profesionale.