Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. | |
La întrebările primite la redacţie va răspunde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA. | |
Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39 | |
Luni şi joi de la 14.00-16.00. |
Fără concediu de odihnă timp de doi ani consecutive
În 2013, contabilul-șef de atunci al companiei în care activez mi-a propus să scriu cerere de concediu anual cu rechemarea imediată pentru toate 42 de zile de concediu anual și nefolosite. Altfel, aş fi riscat să pierd dreptul la aceste zile, deoarece expiră cei doi ani de valabilitate. Mă poate obliga actualul contabil să folosesc acele 42 de zile?
Ana Ivanov, Orhei |
Situația pe care ați descris-o nu se încadrează în reglementările legale ce țin de concediile anuale. Potrivi art. 118 din Codul muncii, angajatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru ca salariații să folosească în fiecare an calendaristic concediile de odihnă. Or, legislația interzice neacordarea concediului de odihnă anual timp de doi ani consecutiv. Faptul că ați refuzat sau că până în prezent nu ați solicitat concediul anual cu durata totală de 42 de zile, propus în 2013 de șeful companiei, poate constitui obiectul unui litigiu individual de muncă, soluționarea căruia ține de competența instanței de judecată. Acceptarea concediului propus ar exclude apariția situației litigioase.
Reducerea duratei săptămânale a timpului de muncă
La întreprinderea în care activez, angajatorul are intenția să reducă durata săptămânală a timpului de muncă. Care sunt condițiile legii pentru stabilirea unei săptămâni de lucru de patru zile?
Vasile Potîngă, Căușeni |
Art. 98 din Codul muncii permite repartizarea timpului de muncă în cadrul unei săptămâni de lucru comprimate din patru zile, însă cu condiţia ca durata săptămânală a timpului de muncă să nu depăşească 40 de ore. Angajatorul, în asemenea caz, are obligaţia de a respecta dispoziţiile speciale ale legislației cu privire la durata timpului zilnic de muncă al femeilor şi tinerilor.
O altă condiție a legii constă în faptul că timpul săptămânii de lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul începerii şi încheierii lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare – se stabilesc doar prin regulamentul intern al unităţii şi prin contractul colectiv şi/sau prin contractele individuale de muncă, în modul prevăzut de legislația în vigoare.