Eroii care stau la straja țării și-i salvează pe bolnavii de Covid-19

112 militari ai Armatei Naționale au donat 350 de unități de plasmă convalescentă. Potrivit Centrului Național de Transfuzie a Sângelui (CNTS), Armata Națională este prin­tre cele mai importante instituții donatoare de sânge, inclusiv de plasmă convalescentă, utilizată în cazul infecției cu coronavirus.

Plasma ajunge la pacienții grav bolnavi de Covid-19 spitalizați în instituțiile me­dicale republicane, municipale și raionale la solicitarea acestora. Pentru produse­le plasmatice se ia în considerare numai apartenența de grup după sistemul ABO, adică se transfuzează grupă la grupă, alte compatibilități nu se realizează”, a menționat Silvia Roșca, vicedirectoarea centrului respectiv.

Donatori activi

Militarul Dumitru Chițanu este unul din­tre cei mai generoși donatori din Armata Naţională. El a donat de opt ori plasmă, începând cu luna iulie, și e gata să repe­te gestul. „Sunt donator de doi ani de zile, perioadă în care am dat sânge de 14 ori. Odată ce am trecut prin Covid-19, m-am bucurat să fiu de ajutor altor oameni. Astfel, la 2-3 săptămâni, repet fapta”, a menționat militarul.

Colegul său, Daniel Roman, infectat în aceeași perioadă, a donat de patru ori. „Când am acceptat să dau plasmă, m-am gândit în primul rând la buneii mei, care sunt în vârstă și știu că acest virus e ne­milos cu cei bătrâni. De aceea, am vrut să fiu de folos. Mai mult, îmi plac dulciurile și produsele primite drept recompensă, ce mă alină un pic atât pe mine, cât și pe camarazii cu care le împart”, a spus Daniel Roman.

Dacă cei doi au învins ușor virusul, cel de-al treilea, Petru Grosu, s-a luptat cu el timp de trei săptămâni în spital. La 10 zile după însănătoșire, a dat o fugă la cabine­tul medical să doneze plasmă: „Faptul că o doză de plasmă salvează trei vieți m-a motivat să mă implic și eu la îmbunătățirea situației. De asemenea, mă atrage și răs­plata — cele două zile libere: în prima zi suntem eliberați de la efort fizic, ca să se vadă dacă nu avem complicații, și a două zi — odihnă. De fapt, sincer să fiu, dacă nu aș fi în armată, tot aș dona sânge”, a susținut Petru Grosu.

Acești tineri donatori cu o percepție de moment și motivați extrinsec, cum ar fi un pachet de dulciuri sau o zi liberă, poate nici nu realizează în profunzime cât de prețioși au fost pentru cele peste 1000 de persoa­ne, care, odată ieșite din calvar, în mod sigur, mulțumesc tacit salvatorilor ano-nimi pentru ei.

Gestul e cu atât mai eroic, cu cât do­nările de plasmă convalescentă sunt limi­tate în timp — doar 60 de zile, maximum 90 de zile se mențin anticorpii la acest virus în organismul uman, a relevat Silvia Roșca.

„Această plasmă ajută în primele zile de manifestare a bolii și, ținând cont că în acest an plasma convalescentă e la mare căutare, circuitul ei e mai intens, respec­tiv, nu mai ajungem să depozităm lichidul fluent pentru 36 de luni, cât se poate păs­tra el în dispozitive frigorifice specializate”, a explicat Silvia Roșca.

E bine de știut că organismul, după do­narea plasmei, își revine în decurs de 48 de ore, iar intervalul dintre donări trebuie să fie nu mai mic de două săptămâni, a preci­zat aceeași sursă.

Plasma nu poate fi donată oricând, ci în anumite condiții

Colectările de sânge și plasmă din rân­dul militarilor se fac individual și colectiv. În cel de-al doilea caz, evenimentul se desfășoară fie la punctele de colectare a sângelui, fie în cadrul unităților militare, în săli corespunzătoare. Din cauza pande­miei, nu ne-am putut implica la capacitate maximă în campania de donare de sân­ge obișnuit, așa cum făceam ani la rând”, a specificat colonel Sergiu Cîrlan, șeful Direcției medico-militară a Marelui Stat Major al Armatei Naționale.

Totuși, există suficiente rezerve de pro­duse sanguine care să asigure necesitățile instituțiilor medicale, a conchis Silvia Roșca, vicedirectoarea Centrului Național de Transfuzie a Sângelui.

Lupta continuă până la învingerea totală, definitivă a virusului și pe toată această perioadă militarii vor fi alături de societate – nu din obligație, ci din senti­mentul profund al responsabilității civice, din obișnuința de a ajuta, din dorința de a menține pacea, implicit, la nivel de sănăta­te comunitară.