Vă rog să ne spuneți ce presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, inclusiv în domeniul muncii?
Larisa Fedotova, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Egalitatea în fața legii și a autorităților publice presupune faptul că toate persoanele, fără deosebire, beneficiază de același tratament juridic și administrativ.
Prin proclamarea suveranității și independenței sale statale, Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a respecta standardele internaționale privind protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În esență, aceasta înseamnă: aplicarea uniformă a legii, adică nici o persoană sau grup nu este mai presus de lege; acces egal la justiție sau fiecare are dreptul să se adreseze instanțelor și să fie apărat în condiții egale; nediscriminare – legea nu poate crea privilegii sau restricții pe criterii arbitrare (rasă, sex, religie, avere, poziție socială etc.); egalitate în fața autorităților publice – instituțiile statului (poliție, administrație, instanțe) trebuie să trateze toți cetățenii imparțial și fără favoruri; responsabilitate identică – oricine încalcă legea răspunde în mod egal, indiferent de statut, funcție sau avere.
Or, acest principiu (egalitatea în fața legii și a autorităților publice) garantează că drepturile și obligațiile legale se aplică tuturor în mod echitabil, iar statul are datoria să prevină orice abuz de putere sau discriminare.
În acest sens, art. 16 alin. (1) din Constituția țării stabilește că „Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului”. Dispoziția alin. (2) al aceluiași articol dispune că „Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fata legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială”.
Constituția țării stabilește că respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului
Egalitatea în drepturi în sfera muncii este reglementată de legislația muncii, care stabilește principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă, principii ce reies din normele dreptului internațional, din cele ale Constituției Republicii Moldova, și anume: interzicerea discriminării în cadrul raporturilor de muncă; egalitatea în drepturi și în posibilități a salariaților; asigurarea egalității salariaţilor, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în considerare productivitatea muncii, calificarea și vechimea în muncă în specialitate, precum și la formare profesională, reciclare și perfecționare și altele.
Pentru a înțelege mai bine ce presupune egalitatea în fața legii și a autorităților publice sau principiul egalitatea în drepturi în domeniul muncii, aducem cu titlu de exemplu următoarea situație. Două persoane candidează la angajare pentru același post într-o instituție publică. În așa caz, principiul egalității în drepturi presupune că ambele persoane trebuie evaluate după competență și criterii obiective (studii, experiență, abilități), nu după sex, religie, etnie sau apartenență politică.
O altă situație, cu titlu de exemplu, din domeniul justiției: O persoană cu venituri mici și o persoană bogată ajung în instanță pentru o dispută civilă. În cazul respectiv, principiul egalității în drepturi presupune că judecătorul trebuie să aplice aceleași norme juridice și să dea o hotărâre imparțială, fără influența averii sau a statutului social al persoanei respective.
În aceste situații, esența este că legea și autoritățile publice trebuie să trateze în mod egal fiecare persoană, fără favoritisme sau discriminare.
În sfârșit, egalitatea în drepturi în sfera muncii înseamnă acces egal la oportunități de angajare, salarii echitabile, promovare și condiții de muncă, fără discriminare pe bază de sex, dizabilitate sau alte criterii. În acest sens, angajatorul, potrivit art. 10 alin. (2) lit. f prim din Codul muncii este obligat să asigure egalitatea de șanse și de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la orientare și formare profesională, la promovare în serviciu, fără nici un fel de discriminare.
