Dreptul preferențial al salariatului la menținerea în serviciu

Este bine știut că, în cazul concedierii pe motivul reducerii numărului sau a state­lor de personal, angajatorul urmează să respecte mai multe condiții ale legislației. În unele cazuri, trebuie să determi­ne dreptul preferențial al salariatului la menținerea în serviciu. Rugăm să ne explicați care este modalitatea sau care sunt acțiunile angajatorului pentru a de­termina dreptul preferențial al salariatu­lui la menținerea la lucru?

Marin Pâslaru, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Concedierea salariaților pe motivul redu­cerii numărului sau a statelor de personal în conformitate cu art. 86, alin. (1), lit. c) din Co­dul muncii (CM) se admite numai în condițiile legii.

Prima cerință a legislației, în acest sens, se reduce la faptul că angajatorul este în drept să inițieze procedura de concediere a salariaților în legătură cu reducerea numărului sau a sta­telor de personal numai cu condiția emiterii unui ordin motivat din punct de vedere juridic sau economic, cu privire la reducerea număru­lui sau a statelor de personal, care se aduce la cunoștința salariaților.

A doua condiție a procedurii date se reduce la emiterea ordinului cu privire la preavizarea, sub semnătură, cu două luni înainte de redu­cerea numărului sau a statelor de personal, a salariaților ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

Până la emiterea ordinului cu privire la pre­avizarea salariaților de reducere a numărului sau a statelor de personal, angajatorul trebuie să identifice salariații și să țină cont de dreptul lor preferențial de a fi lăsați la lucru.

Alin. (1) al art. 183 din CM stabilește, în acest sens că, de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru beneficiază salariații cu o califica­re și productivitate a muncii mai înaltă.

Pentru identificarea salariaților care au dreptul preferențial la menținerea la lucru, an­gajatorul trebuie să facă o analiză comparativă a calificării și productivității muncii salariaților cu aceleași profesii (funcții) și specialități în ca­drul întregii unități.

Astfel, prin prisma calificativă se contrapun criteriile cum ar fi: nivelul de calificare, nive­lul de instruire în materie, studierea la cursuri de formare profesională, rezultatele atestării, deținerea anumitor certificate, diplome la con­cursurile profesionale etc.

Privitor la productivitatea muncii, se com­pară astfel de indici: nivelul și calitatea înde­plinirii normelor de producție, a normelor de deservire, bilanțul activității pe diferite perioa­de, ritmurile de creștere a productivității mun­cii pe o perioadă sau alta, aplicarea profesiilor conexe în procesul muncii sale, perfecționarea procedeelor și a modalităților în domeniul activității profesionale ș. a.

În cazul efectuării analizei comparative a productivității muncii sau a calificării salariaților respectivi, criteriile cuprinse în alin. (2) al art. 183 din CM nu se aplică.

Dispoziția alin. (2) al acestui articol din CM stabilește că, în cazul unei egale calificări și productivități a muncii, de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru au salariații care întru­nesc cel mai mare număr de criterii prevăzute în acest aliniat (salariații cu obligații familiale, care întrețin două sau mai multe persoane și/sau o persoană cu dizabilități; b) salariații în a căror familie nu sunt alte persoane cu ve­nit de sine stătător; c) salariații care au o mai mare vechime în muncă în unitatea respectivă și alții).

În caz de egalitate a numărului de criterii, dreptul preferențial aparține persoanei care are o vechime în muncă mai mare la unitatea respectivă.

După ce angajatorul a stabilit care din­tre salariați au rezultate în muncă și califica­rea mai joasă, fiind pasibili de concediere în temeiul art. 86, alin. (1), lit. c) din CM, el îi preavizează prin ordin sub semnătură des­pre intenția sa de a desface contractul indi­vidual de muncă în conformitate cu art. 184, alin. (1), lit. a) din CM.