Dreptul la informație al angajatului

Care sunt particularitățile juridice ale drepturilor sa-lariaților de a primi informații, inclusiv în domeniul muncii? Care-s obiectivele informației date și în ce ca­zuri legislația limitează acest drept al salariaților?

Ghenadie Șchiopu, Ștefan Vodă

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Dreptul la informație constituie un drept fundamental, care im­plică necesitatea asigurării posibilității de recepționare a datelor și informațiilor, inclusiv despre viața socială, economică, culturală etc.

Declarația Universală a Drepturilor Omului statuează, în art. 19, că „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și a exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obli­gate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor pu­blice și asupra problemelor de interes personal (art. 34, alin. (2) din Constituție).

În același timp, art. 34 alin. (3) din Constituție stipulează expres limitele dreptului la informare. Or, acest drept nu trebuie să prejudici­eze măsurile de protecție a cetățenilor sau siguranța națională. Aceste limite își au rațiunea în faptul că există situații în care accesul liber la informație și, în special, publicitatea informației, poate aduce grave prejudicii morale sau materiale persoanei ori statului.

Unul din principalele acte juridice care vizează dreptul la informație îl constituie Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000, care oferă instrumentele juridice concrete necesare exercitării dreptu­lui la informație.

 

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și a exprimării, de a primi și de a răspândi informații

 

În materia raporturilor de muncă, dreptul la informație constituie un drept de bază al salariatului. De regulă, informația, în cele mai dese cazuri, este solicitată în formă scrisă. Noțiunea de „formă scri­să”, potrivit art. 1 din Codul muncii (CM), este definită că „informația (certificat, document, contract și altele) expusă cu litere, cifre, semne grafice pe suport de hârtie sau în format electronic; înscrisul olograf pe suport de hârtie; informația transmisă prin fax ori prin alte mijloace de comunicație, inclusiv prin mijloace electronice, care permit citirea informației”.

În conformitate cu prevederile art. 9, alin. (1), lit. d prim) din CM, salariatul are dreptul la obținerea, la solicitare, a informațiilor cu pri­vire la nivelurile de remunerare, defalcate în funcție de sex pentru categoriile de salariați care prestează muncă egală sau muncă de va­loare egală.

Salariatul, de asemenea, are dreptul la informarea deplină și ve­ridică, anterior angajării sau transferării într-o altă funcție, privind condițiile de activitate, în special, privind condițiile de retribuire a muncii, inclusiv salariul funcției sau cel tarifar, suplimentele, premiile și ajutoarele materiale (în cazul în care acestea fac parte din sistemul de salarizare al unității), periodicitatea achitării plăților și criteriile uti­lizate pentru stabilirea nivelurilor de salarizare (art. 9, alin. (1), lit. f) din CM).

Salariatul are dreptul și la informarea privind situația economică a unității, securitatea și sănătatea în muncă, precum și la alte informații ce țin de funcționarea unității, executarea contractelor și a convențiilor colective etc.

În domeniul muncii, legislația dispune: informarea și consultarea salariaților în scopul participării lor la administrarea unității (art. 42 prim din CM); informarea salariaților privind condițiile de activitate (art. 48 din CM); informarea salariaților privind funcțiile vacante (art.97 prim, alin. (4) din CM); informarea salariaților în domeniul salarizării (art. 128 și 142 din CM); informarea reprezentanților salariaților în caz de concedieri colective (art. 185 prim din CM).

Legislația prevede și alte cazuri în care salariații au dreptul de a primi informație, dar angajatorul este obligat să informeze în scris salariații despre anumite situații în domeniul raporturilor de muncă.