De ce sporirea PIB–ului nu se soldează cu creşterea numărului de locuri de muncă?

În înţelesul nostru, al tuturor, creşterea economică înseamnă, îna­inte de toate, salarii mai mari, mai multe locuri de muncă. Anul tre­cut, am avut o majorare a produsul intern brut al ţării cu 8,9%, care reprezintă cea mai mare creştere economică din istoria ţării. Cel puţin, aşa rezultă din datele Biroului Naţional de Statistică.

 

 

În acelaşi timp, populaţia ocupată, adi­că numărul locuitorilor ţării care au un loc de muncă, a crescut doar cu 2,4 procente. Cele mai mari angajări s-au făcut în secto­rul agricol. Potrivit datelor statistice ofici­ale, numărul angajaţilor în acest domeniu al economiei s-a mărit cu aproape 72 de mii de persoane sau cam cu 30 la sută. Dar trebuie să fim de acord că acest suflu al angajărilor în agricultură are un carac­ter accidental şi se datorează unor condiţii meteorologice favorabile.

 

Doar investiţiile masive aduc angajări

 

Din păcate, efectele creşterii accentuate a locurilor de muncă în agricultură au fost diminuate în mod vizibil de scăderea cu 44,5 mii a populaţiei ocupate în restul sec­toarelor economiei noastre. Bunăoară, în sfera construcţiilor numărul salariaţilor a scăzut de la 7,2 procente, în 2012, până la 5,8 procente, anul trecut. În sectorul ser­viciilor au rămas fără lucru aproape 28 de mii de persoane. Deşi a cunoscut o uşoa­ră relansare, industria nu a putut evita o micșorare a contingentului de salariaţi, ponderea lucrătorilor în ramura respecti­vă a coborât la 12,2%, faţă de 12,8 procen­te, anul precedent.

 

Prin politica promovată de stat s-a contribuit mai mult la lichidarea, decât la crearea unor noi locuri de muncă

 

Dar cel mai mare dezechilibru pe pia­ţa muncii din Republica Moldova a fost provocat de amplificarea bruscă, masivă a exodului conaţionalilor noştri la muncă peste hotare. Conform unui sondaj reali­zat de Biroul Naţional de Statistică, anul trecut, numărul moldovenilor care au ales să-şi caute o sursă de existenţă în străină­tate a crescut cu aproape 60 de mii de per­soane! Dezastrul de pe piaţa muncii din ţară este accentuat şi de ratarea de către Guvernul Republicii Moldova a obiectivu­lui de creare a 13 mii de locuri la nivelul ţării, pe care şi-l asumase în Planul naţi­onal de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă. Or, cele 2,4 procente de creştere a populaţiei ocupate nu face cât 10 mii noi de locuri de muncă!

 

Citește și: Ce le oferă Guvernul moldovenilor întorşi acasă din străinătate?

 

În opinia lui Sergiu Iurcu, sef adjunct al Departamentului protecţie social-eco­nomică al Confederaţiei Naţionale a Sin­dicatelor din Moldova (CNSM), doar creş­terea economică nu este suficientă pentru a genera noi locuri de muncă. Angajările masive pot să vină doar ca urmare o unor investiţii considerabile cu această destina­ţie, indiferent de originea lor: de la factorii externi sau din interiorul ţării. Pentru că extinderea produsului intern brut sem­nifică mai degrabă o creştere a plusvalo­rii, rezultată din creşterea productivităţii muncii.

 

Locuri de muncă multe, dar inaccesibile pentru şomeri

 

Într-adevăr, a remarcat Sergiu Iurcu, după mai mulţi ani de reducere a popu­laţiei active, îndeosebi a celei ocupate, în sfârşit, am reuşit să înregistrăm o creştere uşoară a numărului celor care au un loc de muncă. Aşa că nu se poate spune că piaţa muncii din ţara noastră nu are oferte în acest sens. Bunăoară, chiar zilele trecu­te, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă a anunţat că la momentul de faţă se atestă peste şase mii de locuri de muncă vacante. De unde rezultă că locuri de muncă sunt în ţara noastră. Problema este, după cum subliniază şi Sergiu Iur­cu, că acestea sunt plătite prost. În ciuda salariilor mici, agenţii economici care le scot pe piaţa muncii impun nişte condiţii exagerat de aspre de lucru. În consecinţă, aceste mii de joburi rămân nesolicitate.

O altă barieră ar fi faptul că majorita­tea întreprinderilor care oferă locuri de muncă se află în mediul urban, adică la oraşe. În timp ce datele statistice arată că cea mai afectată de şomaj se dovedeşte a fi populaţia de la sate. O confirmare a acestei situaţii degradante ar fi ponderea copleşitoare a persoanelor din localităţile rurale plecate la muncă peste hotare. De exemplu, la finele anului trecut, acest in­dice se ridica la aproape 75 procente din locuitorii de la sat. Pentru a elimina ba­riera respectivă, seful adjunct al Depar­tamentului protecţie social-economică al CNSM sugerează că se impune o politică eficientă de asigurare a mobilităţii forţei de muncă din ţară. Se au în vedere, în pri­mul rând, oportunităţi pentru persoanele fără loc de muncă din satele noastre de a se deplasa dintr-o localitate în alta, ceea ce în mod iminent necesită cheltuieli su­plimentare din partea statului.

Dar măsura respectivă nu este singu­ra pe care Guvernul Republicii Moldova, după Sergiu Iurcu, ar putea s-o pună în aplicare pentru a crea locuri de muncă în ţară. El a mai precizat că Executivul nos­tru ar trebui să propună şi să realizeze proiecte investiţionale pe piaţa muncii, să acorde facilităţi de stimulare a angajato­rilor, îndeosebi în plan fiscal, după cum procedează multe guverne în Uniunea Eu­ropeană tocmai pentru a reduce dimensi­unile şomajului în ţările lor. Cu atât mai grav, insistă dânsul, e că mai toate guver­nele care s-au perindat până acum la con­ducerea ţării au procedat de o asemenea manieră, încât numărul locurilor de mun­că a scăzut constant. 

Cele mai esenţiale prăbuşiri pe piaţa muncii din ţară au avut loc, în viziunea lui Sergiu Iurcu, după multiplele privatizări ale întreprinderilor de stat. Or, pretextân­du-se lipsa de rentabilitate, au fost vându­te sute de unităţi economice. Din păcate, altele în locul celor vândute, distruse, nu au fost create, încât numărul şomerilor din ţară a pornit să crească în progresie geometrică. În aşa fel, concluzionează el, prin politica promovată de stat s-a contri­buit mai mult la lichidarea, decât la crea­rea unor noi locuri de muncă.

 

Citește și: În căutarea unui job la „Târgul de cariere”

 

Mai grav este faptul că au fost anulate cam toate prevederile din legislaţia naţi­onală care încurajau, stimulau angajato­rii din ţară să ia la lucru mai multă lume. De pildă, până în 2008, în Codul fiscal a existat un articol potrivit căruia persoa­nele juridice care creau locuri de muncă şi sporeau volumul afacerilor beneficiau de anumite reduceri la calcularea şi plata impozitelor pe venit. Însă, după aceasta, tipul respectiv de taxă fiscală a fost anu­lat, încât agenţii au pierdut interesul pen­tru noi angajări. Nu demult s-a revenit la taxarea cu 12 procente a veniturilor per­soanelor juridice, însă mecanismul de al­tădată de stimulare a angajărilor nu a fost restabilit în legislaţia fiscală. În prezent, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, după spusele şefului adjunct al Departamentului protecţie social-econo­mică, încearcă să convingă Guvernul, Par­lamentul ca să repună, fie într-o formă şi un conţinut evoluat, respectiva prevedere legislativă spre a determina angajatorii să procedeze la crearea de noi locuri de muncă.

Astfel, se ştie că cea mai mare povară fiscală care stă pe umerii angajatorilor noştri sunt contribuţiile la bugetul asigu­rărilor sociale de stat. Ponderea lor repre­zintă la momentul de faţă 23 de procente. Acum câţiva ani, agenţii economici din ţară care măreau fondul de salarizare, adică creau locuri de muncă, beneficiau de anumite facilităţi. Însă această facilitate, de altminteri, ca şi reducerea impozitului pe venit al persoanelor juridice, menită să încurajeze apariţia de noi locuri de mun­că, a fost exclusă din legea bugetului asi­gurărilor sociale de stat. Acum, în fiecare an, când se elaborează respectiva lege sau politica bugetar-fiscală pe termen mediu, CNSM caută să „reabiliteze” prevederea legislativă încurajatoare de creare a locu­rilor de muncă. Din păcate, atât Ministe­rul Finanţelor, cât şi Guvernul, deocam­dată, nu au găsit de cuviinţă să ia în seamă demersul sindicatelor.

 

Ce propun sindicatele?

 

Cum ar putea statul să elimine această lipsă de responsabilitate socială de care dau dovadă majoritatea patronilor de fir­me care activează în ţară, să-i determine să se implice activ, ferm în extinderea lo­curilor de muncă? Sergiu Iurcu sugerează Guvernului să elaboreze şi să aplice cât mai multe mecanisme de stimulare a ac­tivităţilor de creare a locurilor de muncă, mai cu seamă pentru categoriile defavo­rizate, precum tinerii. Mai este nevoie, desigur, de mari investiţii, poate chiar pornirea unor linii externe de creditare, orientate în mod expres spre finanţarea agenţilor economici care fac angajări. În fine, ar fi necesară lărgirea parteneriatului public-privat prin înmulţirea proiectelor de genul PARE 1+1, care, deşi a dat roa­de, totuşi este prea puţin din perspectiva oportunităţilor privind crearea locurilor de muncă.