În înţelesul nostru, al tuturor, creşterea economică înseamnă, înainte de toate, salarii mai mari, mai multe locuri de muncă. Anul trecut, am avut o majorare a produsul intern brut al ţării cu 8,9%, care reprezintă cea mai mare creştere economică din istoria ţării. Cel puţin, aşa rezultă din datele Biroului Naţional de Statistică.
În acelaşi timp, populaţia ocupată, adică numărul locuitorilor ţării care au un loc de muncă, a crescut doar cu 2,4 procente. Cele mai mari angajări s-au făcut în sectorul agricol. Potrivit datelor statistice oficiale, numărul angajaţilor în acest domeniu al economiei s-a mărit cu aproape 72 de mii de persoane sau cam cu 30 la sută. Dar trebuie să fim de acord că acest suflu al angajărilor în agricultură are un caracter accidental şi se datorează unor condiţii meteorologice favorabile.
Doar investiţiile masive aduc angajări
Din păcate, efectele creşterii accentuate a locurilor de muncă în agricultură au fost diminuate în mod vizibil de scăderea cu 44,5 mii a populaţiei ocupate în restul sectoarelor economiei noastre. Bunăoară, în sfera construcţiilor numărul salariaţilor a scăzut de la 7,2 procente, în 2012, până la 5,8 procente, anul trecut. În sectorul serviciilor au rămas fără lucru aproape 28 de mii de persoane. Deşi a cunoscut o uşoară relansare, industria nu a putut evita o micșorare a contingentului de salariaţi, ponderea lucrătorilor în ramura respectivă a coborât la 12,2%, faţă de 12,8 procente, anul precedent.
Prin politica promovată de stat s-a contribuit mai mult la lichidarea, decât la crearea unor noi locuri de muncă |
Dar cel mai mare dezechilibru pe piaţa muncii din Republica Moldova a fost provocat de amplificarea bruscă, masivă a exodului conaţionalilor noştri la muncă peste hotare. Conform unui sondaj realizat de Biroul Naţional de Statistică, anul trecut, numărul moldovenilor care au ales să-şi caute o sursă de existenţă în străinătate a crescut cu aproape 60 de mii de persoane! Dezastrul de pe piaţa muncii din ţară este accentuat şi de ratarea de către Guvernul Republicii Moldova a obiectivului de creare a 13 mii de locuri la nivelul ţării, pe care şi-l asumase în Planul naţional de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă. Or, cele 2,4 procente de creştere a populaţiei ocupate nu face cât 10 mii noi de locuri de muncă!
Citește și: Ce le oferă Guvernul moldovenilor întorşi acasă din străinătate?
În opinia lui Sergiu Iurcu, sef adjunct al Departamentului protecţie social-economică al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova (CNSM), doar creşterea economică nu este suficientă pentru a genera noi locuri de muncă. Angajările masive pot să vină doar ca urmare o unor investiţii considerabile cu această destinaţie, indiferent de originea lor: de la factorii externi sau din interiorul ţării. Pentru că extinderea produsului intern brut semnifică mai degrabă o creştere a plusvalorii, rezultată din creşterea productivităţii muncii.
Locuri de muncă multe, dar inaccesibile pentru şomeri
Într-adevăr, a remarcat Sergiu Iurcu, după mai mulţi ani de reducere a populaţiei active, îndeosebi a celei ocupate, în sfârşit, am reuşit să înregistrăm o creştere uşoară a numărului celor care au un loc de muncă. Aşa că nu se poate spune că piaţa muncii din ţara noastră nu are oferte în acest sens. Bunăoară, chiar zilele trecute, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă a anunţat că la momentul de faţă se atestă peste şase mii de locuri de muncă vacante. De unde rezultă că locuri de muncă sunt în ţara noastră. Problema este, după cum subliniază şi Sergiu Iurcu, că acestea sunt plătite prost. În ciuda salariilor mici, agenţii economici care le scot pe piaţa muncii impun nişte condiţii exagerat de aspre de lucru. În consecinţă, aceste mii de joburi rămân nesolicitate.
O altă barieră ar fi faptul că majoritatea întreprinderilor care oferă locuri de muncă se află în mediul urban, adică la oraşe. În timp ce datele statistice arată că cea mai afectată de şomaj se dovedeşte a fi populaţia de la sate. O confirmare a acestei situaţii degradante ar fi ponderea copleşitoare a persoanelor din localităţile rurale plecate la muncă peste hotare. De exemplu, la finele anului trecut, acest indice se ridica la aproape 75 procente din locuitorii de la sat. Pentru a elimina bariera respectivă, seful adjunct al Departamentului protecţie social-economică al CNSM sugerează că se impune o politică eficientă de asigurare a mobilităţii forţei de muncă din ţară. Se au în vedere, în primul rând, oportunităţi pentru persoanele fără loc de muncă din satele noastre de a se deplasa dintr-o localitate în alta, ceea ce în mod iminent necesită cheltuieli suplimentare din partea statului.
Dar măsura respectivă nu este singura pe care Guvernul Republicii Moldova, după Sergiu Iurcu, ar putea s-o pună în aplicare pentru a crea locuri de muncă în ţară. El a mai precizat că Executivul nostru ar trebui să propună şi să realizeze proiecte investiţionale pe piaţa muncii, să acorde facilităţi de stimulare a angajatorilor, îndeosebi în plan fiscal, după cum procedează multe guverne în Uniunea Europeană tocmai pentru a reduce dimensiunile şomajului în ţările lor. Cu atât mai grav, insistă dânsul, e că mai toate guvernele care s-au perindat până acum la conducerea ţării au procedat de o asemenea manieră, încât numărul locurilor de muncă a scăzut constant.
Cele mai esenţiale prăbuşiri pe piaţa muncii din ţară au avut loc, în viziunea lui Sergiu Iurcu, după multiplele privatizări ale întreprinderilor de stat. Or, pretextându-se lipsa de rentabilitate, au fost vândute sute de unităţi economice. Din păcate, altele în locul celor vândute, distruse, nu au fost create, încât numărul şomerilor din ţară a pornit să crească în progresie geometrică. În aşa fel, concluzionează el, prin politica promovată de stat s-a contribuit mai mult la lichidarea, decât la crearea unor noi locuri de muncă.
Citește și: În căutarea unui job la „Târgul de cariere”
Mai grav este faptul că au fost anulate cam toate prevederile din legislaţia naţională care încurajau, stimulau angajatorii din ţară să ia la lucru mai multă lume. De pildă, până în 2008, în Codul fiscal a existat un articol potrivit căruia persoanele juridice care creau locuri de muncă şi sporeau volumul afacerilor beneficiau de anumite reduceri la calcularea şi plata impozitelor pe venit. Însă, după aceasta, tipul respectiv de taxă fiscală a fost anulat, încât agenţii au pierdut interesul pentru noi angajări. Nu demult s-a revenit la taxarea cu 12 procente a veniturilor persoanelor juridice, însă mecanismul de altădată de stimulare a angajărilor nu a fost restabilit în legislaţia fiscală. În prezent, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, după spusele şefului adjunct al Departamentului protecţie social-economică, încearcă să convingă Guvernul, Parlamentul ca să repună, fie într-o formă şi un conţinut evoluat, respectiva prevedere legislativă spre a determina angajatorii să procedeze la crearea de noi locuri de muncă.
Astfel, se ştie că cea mai mare povară fiscală care stă pe umerii angajatorilor noştri sunt contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat. Ponderea lor reprezintă la momentul de faţă 23 de procente. Acum câţiva ani, agenţii economici din ţară care măreau fondul de salarizare, adică creau locuri de muncă, beneficiau de anumite facilităţi. Însă această facilitate, de altminteri, ca şi reducerea impozitului pe venit al persoanelor juridice, menită să încurajeze apariţia de noi locuri de muncă, a fost exclusă din legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Acum, în fiecare an, când se elaborează respectiva lege sau politica bugetar-fiscală pe termen mediu, CNSM caută să „reabiliteze” prevederea legislativă încurajatoare de creare a locurilor de muncă. Din păcate, atât Ministerul Finanţelor, cât şi Guvernul, deocamdată, nu au găsit de cuviinţă să ia în seamă demersul sindicatelor.
Ce propun sindicatele?
Cum ar putea statul să elimine această lipsă de responsabilitate socială de care dau dovadă majoritatea patronilor de firme care activează în ţară, să-i determine să se implice activ, ferm în extinderea locurilor de muncă? Sergiu Iurcu sugerează Guvernului să elaboreze şi să aplice cât mai multe mecanisme de stimulare a activităţilor de creare a locurilor de muncă, mai cu seamă pentru categoriile defavorizate, precum tinerii. Mai este nevoie, desigur, de mari investiţii, poate chiar pornirea unor linii externe de creditare, orientate în mod expres spre finanţarea agenţilor economici care fac angajări. În fine, ar fi necesară lărgirea parteneriatului public-privat prin înmulţirea proiectelor de genul PARE 1+1, care, deşi a dat roade, totuşi este prea puţin din perspectiva oportunităţilor privind crearea locurilor de muncă.