Lipsa locurilor de muncă și a condițiilor decente de trai, munca informală, marginalizarea femeii din mediul rural, creșterea riscului de violență față de femei, dar și accesul limitat la servicii medicale de calitate sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă femeile din sate. Peste câteva zile vom marca Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural. Problemele cu care se confruntă acestea nu o dată au fost abordate în cadrul activităților organizate de femeile sindicaliste, au fost inserate în nenumărate apeluri către autorități. Ce s-a reușit de îmbunătățit la acest capitol, dar și alte probleme din teren am încercat să aflăm de la Daria Bostan, președinta Consiliului de femei din cadrul Federației „Agroindsind”, reprezentantă a CNSM în raionul Anenii Noi.
– În fiecare an ne-am străduit să marcăm această zi prin diferite activități. Am adunat femeile din toate raioanele, am discutat problemele cu care se confruntă acestea și am înaintat autorităților mai multe solicitări în acest sens. Câte ceva am obținut, în anii trecuți, însă multe dintre solicitările noastre au rămas să stea undeva prăfuite prin sertare și nu am primit nici un răspuns. Când șef de stat era Nicolae Timofti, am adunat 10 mii de semnături ale femeilor din toate raioanele și, împreună cu un apel, le-am dus personal la președinție. Cu aceasta am și rămas. Nu a urmat nici o reacție. Problemele femeilor de la țară nu interesează pe nimeni. Vom vorbi și în acest an despre problemele cu care se confruntă, dar ce pot să le mai spun, dacă ele văd că, de la un an la altul, doar reiterăm solicitările noastre, însă nimic nu se soluționează. Vreau să remarc aici și faptul că despre sindicate se vorbește prea puțin, deși unele realizări se datorează anume faptului că sindicatele au insistat.
– Ce alte probleme vă mai semnalează femeile din localitățile rurale?
– Accesul la serviciile medicale este una dintre problemele majore. Apoi, salariile mici. Am făcut un sondaj în rândul femeilor din agricultură. Salariul mediu din acest sector ajunge la doar trei mii de lei. Ce faci cu acești bani? Ce ne așteaptă pe noi la iarnă cu așa prețuri? Urmează lipsa de locuri de muncă pentru femei, indemnizațiile prea mici. A fost majorat și censul de pensionare – 63 de ani. Cum poate o femeie de la sat să lucreze până la 63 de ani? Să prășească, să curețe la vie? Nimeni nu ne dă nici un răspuns.
– Traversăm acum o perioadă critică din punct de vedere economic, social. Unul dintre mijloacele pentru a le depăși este dialogul social. Cum are loc acesta în raionul Anenii Noi?
– Avem formată comisia tripartită pentru consultări și negocieri colective la nivel de raion. A fost semnată de către președintele raionului. Am elaborat și un proiect al Convenției colective (nivel teritorial). Urmează să ne întrunim zilele viitoare la comisia tripartită să discutăm și să aprobăm documentul. Nu pot să zic că am avut multe întâlniri, discuții, dar nici piedici nu am avut. Discutăm ori de câte ori este nevoie și încercăm să găsim un compromis.
– Care sunt cele mai frecvente încălcări comise de angajatori în raport cu salariații, semnalate în raionul dvs.?
– Cele mai multe dintre acestea țin de respectarea legislației muncii, de orele de muncă, de salarizare și securitatea la locul de muncă. Vă dau un simplu exemplu: o bună parte dintre femeile de la sate lucrează ca ziliere. De ce norme care să fie respectate putem vorbi aici? Unde nu li se perfectează un contract de muncă, unde nu beneficiază de asigurare medicală, de indemnizații, de transferuri în fondul social, pentru a avea o pensie normală. O altă problemă pe care o tot semnalăm ține de zilele suplimentare de concediu. Este vorba despre bucătăresele de la grădinițe, din școli. Bucătarului-șef i se oferă trei zile în plus la concediu, dar bucătarilor simpli, celor care se trezesc la ora patru dimineața și vin să facă mâncare, nu li se adaugă nimic. Am cerut măcar 5-7 zile mai mult la concediu. Deocamdată, nu avem nici o reacție. Este vorba de discriminare aici. Sunt doar câteva dintre exemple pe care vi le dau, dar sunt mult mai multe.
– De la un an la altul, Republica Moldova devine tot mai depopulată. Rămânem fără forță de muncă, în consecință, fără sindicaliști.
– Dacă lucrurile vor merge tot așa, cred că Republica Moldova va rămâne și fără oameni. Creșterea prețurilor la toate produsele, scăderea puterii de cumpărare, lipsa locurilor de muncă bine plătite vor alunga din țară încă mulți tineri. Vor pleca toți în căutarea unei vieți mai bune. Autoritățile trebuie să ia măsuri radicale în acest sens.
– Aveți un mesaj către colegi, lideri și membri de rând ai sindicatelor?
– Mereu le spun: faceți tot ce este în puterile voastre ca să apărați interesele angajaților. Tot puteți să obțineți prin Contractele colective, nu mizați pe alții. Liderul de sindicat trebuie să fie o persoană devotată și puternică. Doar astfel va reuși în toate.
